Astăzi, 29 aprilie 1918, se împlineşte un secol de la trecerea în nefiinţă a lui Barbu Ștefănescu Delavrancea. Deşi născut în Capitală, cu numele real Barbu Ştefan, mândru de originea sa vrânceană, mai târziu îşi pune numele sub care îl cunoaştem astăzi.
Să trecem în revistă câteva lucruri interesante legate de marele scriitor:
- Nu a fost numai scriitor, ci şi:
-
- pictor: A lăsat posterităţii peste 60 de lucrări în acuarelă, guaşă, ulei, peniţă, creion.
- avocat: Când Caragiale a fost acuzat de plagiat (e vorba de piesa Năpasta), a ţinut o pledoarie reuşită în favoarea acestuia.
- primar al Capitalei (1899 – 1901), unde s-a remarcat printr-o serie de măsuri radicale: promovarea legii repausului duminical, modernizarea Bucureştiului (introducerea tramvaiului electric, a filtrelor pentru apa potabilă, înfiinţarea unor abatoare etc.). Detalii la: Adevarul.ro: Primari de legendă.
- alte funcţii politice: ministru al Lucrărilor Publice (1910 – 1912), ministru al Industriei şi Comerţului (din 1917), deputat.
- soţia sa a fost licenţiată în matematică şi filozofie.
- două din fetele sale au fost adevărate valori:
- Cella Delavrancea, pianistă de succes;
- Henrieta Delavrancea-Gibory, una dintre primele femei-arhitect ale Capitalei.
- A fost un adevărat luptător pentru:
- problema ţărănească:
”Eu nu pot să uit că sunt copilul ţăranului clăcaş împropietărit la ’64. Nu pot să uit ceea ce am învăţat de la cei mai mari dascăli ai mei, de la părinţi: basmele, cântecele, obiceiurile, limba aceasta, comoara de limbă unde se găsesc bogăţiile cu duiumul, în care mi-am spus durerea şi dorul şi am încercat să mă apropii de un ideal ce s-a depărtat treptat cu paşii făcuţi înspre dânsul. Străbunii mei se pierd în haosul iobagilor, suferind cu ceilalți țărani deopotrivă lipsa, foamea și năvălirile. Sunt al ţăranilor! Îi iubesc fatal. De ei mă leagă suferinţele moşilor şi strămoşilor mei. În mine se adună suferinţele veacurilor trecute şi ies la iveală şi le dau în clipa aceasta graiul pe care li-l pot da“.
-
- unitatea naţională:
”chestiunea națională cuprinde în ea speranțele, iluziile și visele noastre, nu de un an, nu de un secol, ci de o indefinită durată și de o înălțime de la care pururea ne vom inspira. Când aceste aparențe, iluziuni și vise vor pieri, istoria noastră se va încheia ca a tutror popoarelor care nu mai există”.
Opera sa online
Citate
Ştefan cel Mare: Tineţi minte cuvintele lui Ştefan, care v-a fost baci până la adânci bătrâneţe… că Moldova n-a fost a strămoşilor mei, n-a fost a mea şi nu este a noastră, ci a urmaşilor urmaşilor noştri în veacul vecilor!…
(replică din piesa de teatru Apus de soare)
Omul acela e mai tare, care-şi cunoaşte mai bine slăbiciunile sale.
Tinereţe, capital mic cu dobândă mare.
Nu este onest acela care nu înşeală de frica legilor, ci acela care nu înşeală de respectul lor.
Un om poate greşi, căci aşa este omul, perfectibil, iar nu perfect, corigibil, iar nu infailibil. În politică, în artă, în literatură, în critică, în filosofie şi în ştiinţă, omul greşeşte şi pentru aceasta, nici calea adevărului nu i se închide, nici aceea a reabilitării.
Critica sistemului de învăţământ
În încheiere, citez un fragment din Domnul Vucea prin care Delavrancea descrie satiric un examen de admitere:
„– Cât fac 25 de măgari și cu 15 boi?
Mă gândii eu, mă răzgândii. Îmi dam cu socoteala: asta nu e adunare, că frate-meu îmi da să adun tot lucruri de un fel, și așa zicea el că este adunarea. Ei, trebuie să fie înmulțire. Dar frate-meu ar fi fost mai bun, mi-ar fi spus cât a dat pe un măgar și pe un bou, ca să pot spune cât fac toți la un loc. Dacă văzui că nu se poate altfel, mă hotărâi să răspund: – Domnule, nu pot face socoteala pe măgari și pe boi, că tata n-are decât cai… la cai m-aș pricepe… Eu știam că tata cumpărase un cal, pe Micul, cu 200 de lei. Domnul râse, școlarii pufniră, pe mine mă podidiră lăcrâmile. – Fie și pe cai! Ei, acum să te văz!
Mă duc la tablă; iau tibișirul; îl scap de vro trei ori din mână și încep să socotesc măgarii și boii în cai, pe prețul Micului, adică pe 200 de lei. Adun 25 de măgari cu 15 boi, înmulțesc suma cu 200 de lei și mă întorc spre profesor. El se uitase în jos și nu văzuse nimic din socoteala mea. Tușesc bine și strig: – Opt mii , Domnule! Râzi Domnul, și râzi, și râzi! Când se potoli, zise, privind în tavan:
– Auzi, 25 și cu 15 să facă 8 000! Monitor general, ia-l și du-l în clasa a doua!”
