Ceauşescu – floarea cu care nu se face Primăvara de la Praga?

File:10 Soviet Invasion of Czechoslovakia - Flickr - The Central Intelligence Agency.jpg
Steagul cehoslovac lângă un tanc sovietic arzând

⬤⬤⬤ Cuprins ⬤⬤⬤


Cuprins
Prolog
Context
Reacţia lui Ceauşescu
În loc de concluzii
Alte articole 

⬤⬤⬤ 1. Prolog ⬤⬤⬤

Prolog

(Înapoi la Cuprins)

Ostil regimurilor totalitare, ori de câte ori am avut ocazia, am criticat regimul comunist din România şi liderii acestuia. Cu toate acestea, nu pot să nu recunosc existenţa unui moment de apogeu în cariera politică a lui Nicolae Ceauşescu: atitudinea acestuia faţă de invazia sovietică din Cehoslovacia din 1968. Dar, dacă analizăm lucrurile mai atent, aşa-zisul naţionalism al lui Ceauşescu a fost unul de paradă: rușii aveau pe atunci o graniță uriașă cu țara noastră, pe care noi n-am fi putut s-o apărăm.

În 1968, Cehoslovacia dădea semne că vrea să se desprindă de de comunism, motiv pentru care ruşii au venit cu trupe ca să restabilească ordinea.


⬤⬤⬤ 2. Context ⬤⬤⬤

Context

(Înapoi la Cuprins)
Venirea la putere a lui Alexander Dubček (un slovac cu idei reformiste) în Cehoslovacia a însemnat punerea în practică a unui program de reforme ce nu conveneau Uniunii Sovietice. Comemorarea compozitorului Bedřich Smetana numită şi ”Primăvara de la Praga” a dat numele acestei mişcări reformiste.

Totul a început în iarna anului 1968, când Cehoslovacia a lansat un ambiţios program de reformă economică. Ulterior, mişcarea s-a dezvoltat, deşi partidul comunist menţinea monopolul puterii comuniste şi economia centralizată, ceea ce a fost o contradicţie cu ideea de reformă. Sovieticii au fost destul de deranjaţi de acest curs reformist de la Praga şi au iniţiat o serie de întruniri ale partidelor comuniste şi muncitoreşti din Europa. La început, Brejnev a crezut că pot rezolva problema pe cale paşnică. Dar, în a doua decadă a lunii mai, urmărind evoluţia lucrurilor, conducerea sovietică adoptă hotărârea intervenţiei militare.


Fotografia postată de Nicolae Coman.
Invazia Rusiei, Poloniei şi Ungariei în Cehoslovacia

Invazia trupelor sovietice

În noaptea de 20/21 august 1968, armatele Tratatului de la Varşovia invadează Cehoslovacia. La Praga comandourile speciale ale armatei sovietice ocupă aeroportul şi punctele strategice. Unităţile de blindate şi infanterie pătrund în Praga până în inima oraşului.

Televiziunea Română face un prim gest de curaj şi îl trimite la Praga pe Ilie Ciurescu; va fi primul corespondent de război al TVR:

După încheierea mitingului care a avut loc la Bucureşti, în data de 21 august, Tudor Vornicu a venit direct de la tribuna oficială, unde fusese chemat pentru comunicare, să mă anunţe ce a aflat. Într-o manieră foarte încurajatoare, discret amuzantă şi în acelaşi timp morbidă, mi-a spus: «Băiete, pregăteşte-ţi bagajele, vei pleca în Cehoslovacia. Ne-am oprit la tine întrucât ştim că nu eşti căsătorit, n-ai nevastă, n-ai copii, ai cel mult o iubită, părinţii vor plânge puţin dacă vei pieri într-o întâmplare acolo.»

(Ilie Ciurescu)

La operaţiune au luat parte Polonia, Bulgaria şi Ungaria. Germania de Est şi-a mobilizat armata, dar Moscova i-a cerut să nu intre în Cehoslovacia cu numai câteva ore înainte de atac. România, Iugoslavia şi Albania nu au participat.

Trebuia să rezolvăm nişte probleme extrem de complicate. Graniţele în Cehoslovacia erau închise, blocajul era total, posibilitatea de a ajunge printr-o cursă aeriană Bucureşti-Praga exclus, întrucât acestea erau suspendate. În cele din urmă s-a găsit o formulă: să plecăm la Sofia, apoi în Austria, întrucât s-a aflat că un tren special urma să strângă toţi cehoslovacii aflaţi în concediu şi să-i repatrieze. Aveam paşapoartele la noi, dar, spre fericirea noastră, nu ni le-a cerut nimeni şi nu am fost puşi în situaţia să născocim ceva pentru a nu se vedea că suntem de la televiziunea din România. Prim impresie a fost copleşitoare: se vedea clar că nu există nicio posibilitate de a reacţiona împotriva unei asemenea invazii, cu atât mai mult cu cât la nivelul conducerii de stat se hotărâse că n-ar fi cazul să se încerce ceva pentru că ar fi însemnat o pierdere masivă de vieţi omeneşti.

(Ilie Ciurescu)


⬤⬤⬤ 3. Reacţia lui Ceauşescu ⬤⬤⬤

Reacţia lui Ceauşescu

(Înapoi la Cuprins)

File:Adunare Piaţa Palatului August 1968.jpg
Celebra cuvântare a lui Ceauşescu criticând represiunea sovietică

România nu a fost invitată la această invazie şi nici nu a participat la aceasta, iar în noaptea în care a avut loc evenimentul, cu conducerea de atunci a României, a avut loc o serie de întruniri şi un miting în Piaţa Palatului.

Documentele arată că Ceauşescu avea din partea celorlalţi membri ai prezidiului permanent ai biroului politic un mandat relativ limitat dar Ceauşescu s-a înflăcărat şi a depăşit acest mandat, ceea ce a creat o serie de dificultăţi în ceea ce priveşte relaţiile bilaterale cu sovieticii.

La 21 august 1968, Ceauşescu ţine celebrul discurs în care condamnă vehement invazia trupelor sovietice în Cehoslovacia:

„Pătrunderea trupelor celor cinci ţări socialiste în Cehoslovacia constituie o mare greşeală şi o primejdie gravă pentru pacea în Europa, pentru soarta socialismului în lume… este de neconceput în lumea de astăzi, când popoarele se ridică la luptă pentru a-şi apăra independenţa naţională, pentru egalitatea în drepturi, ca un stat socialist, ca state socialiste să încalce libertatea şi independenţa unui alt stat.”

 

Se remarcă faptul că Ceauşescu vorbea foarte tare. Într-adevăr, sonorizarea pe atunci nu avea calitate, dar se ştie că orice dictator se exprima astfel pentru a-şi impune maselor punctul de vedere. Să ne aducem aminte cât de tare zbiera Hitler în discursurile sale.

Se pune întrebarea dacă tot acel eroism şi atitudine ”curajoasă” a lui Ceauşescu a fost doar o fanfaronadă de grandoman care a încercat să-şi câştige adeziunea poporului şi credibilitatea atât în faţa concetăţenilor, dar mai ales în faţa Occidentului, jucând această carte a aşa-zisei ”disidenţe”. În momentul celebrului discurs din balconul Comitetului Central, Ceauşescu ştia că este iminentă o invazie sovietică în România: serviciile secrete aveau informaţii despre data, despre locul şi despre unităţile care urmau să pătrundă în ţara noastră. România a început atunci demersuri diplomatice iar Nicolae Ceauşescu s-a dus la Tito cu care a avut o relaţie privilegiată. România cerea un coridor prin care să primească asistenţă din partea Chinei. Tito a interpretat ca fiind un coridor de retragere a trupelor române. Dar Tito nu voia să intre în conflict cu URSS şi astfel s-a diminuat tonul belicos al lui Ceauşescu.  Oricum, România era bine organizată şi avea relaţii bune cu Iugoslavia lui Tito, între cele două state existând un plan de colaborare militară pentru o ripostă în cazul unei eventuale agresiuni sovietice.

În această criză a contat foarte mult atitudinea SUA, preşedintele Johnson a declarat că a transmis URSS să nu atenteze la integritatea României, să nu ”să nu asmuţim câinii războiului”. Într-adevăr au fost semnale că şi România va fi atacată de Moscova. A venit ambasadorul sovietic A.V. Basov într-o vizită secretă (neconsemnată) şi apoi a transmis la Moscova:

Gata, câinele nu va mai lătra.

La 23 august 1968, la recepţia de Ziua Naţională a ambasadei române de la Beijing, Ciu Enlai, premierul Chinei din acel moment soseşte pe neaşteptate şi declară că Republica Populară Chineză este interesată de securitatea României. A fost o garanţie de securitate foarte importantă. E drept că ruşii erau deranjaţi de relaţiile României cu China şi Coreea de Nord.

În 1969, Moscova dădea aprobare lui Ceauşescu să împrumute sume imense de la americani, Banca Mondială, FMI, deci nu prea se rupsese Ceauşescu de ruşi.


⬤⬤⬤ 3. În loc de concluzii ⬤⬤⬤

În loc de concluzii

(Înapoi la Cuprins)

După decenii de la dramaticul moment, Praga 1968, gestul de frondă al lui Ceauşescu are o altă valoare. Unii spun că a fost o cacealma, că de fapt a avut acordul ruşilor să mimeze o breşă spre Occident în blocul bolşevizat.

Aceste idei de propagandă intensă, de amplificare a cultului personalităţii, de concentrare a puterii în mâinile sale erau încă înainte de momentul 1971 şi al vizitelor în China şi în Coreea de Nord.

Există documente, stenograme ale discuţiilor din diverse şedinţe ale Comitetului Central, inclusiv cu oamenii din televiziune, din cinematografie, care arată că, chiar înainte de celebrul discurs de la balcon legat de invadarea Cehoslovaciei, Ceauşescu într-adevăr a fost şi a rămas, chiar şi în perioada de liberalizare, un stalinist convins.

Cu toate acestea, capitaliştii chiar au crezut că Ceauşescu se rupsese de ruşi şi au căpătat încredere în acesta; exemple:
➤ Vizita lui Ceauşescu în Marea Britanie (primul şef de stat socialist care făcea o vizită oficială la curtea Reginei) în 1978 şi onorurile cu care a fost primit, vezi episodul plimbării cu caleaşca regală, detalii în:
Ce a căutat Ceauşescu în vizită la Regina Angliei: cum a vrut Marea Britanie să deschidă un offshore în România comunistă

➤ Acordarea pentru România a clauzei naţiunii celei mai favorizate de către Richard Nixon în 1975. E drept că, dintr-un orgoliu specific unui dictator ajuns în decădere, Ceauşescu a renunţat la aceasta în 1988, detalii:

Clauza naţiunii celei mai favorizate în relaţiile româno-americane;

Renunţarea de către Ceauşescu la clauza naţiunii celei mai favorizate şi nemulţumirile americanilor cu privire la România

File:Radnice Liberec pamatnik 1968.jpg
Monument ridicat în memoria evenimentului

 

Pentru sovietici a fost foarte incomod comportamentul României. Nu a fost o cooperare pe linie strategică, mai degrabă o ciocnire pe linie strategică.

Se pare că România a avut noroc că nu a fost invadată de tancurile sovietice sau poate a contat sprijinul Chinei şi al SUA.

În 1989, când Polonia se afla în aceeaşi situaţie (ca şi fosta Cehoslovacie), Ceauşescu a fost singurul care făcea apel către membrii Pactului de la Varşovia să invadeze Polonia. Probabil presimţea ce se va întâmpla în Europa.


Se pare că discursul lui Ceaușescu, care i-a făcut pe mulți să creadă că și el voia să reformeze comunismul, a avut acordul Moscovei. Brejnev l-a lăsat pe Ceaușescu să facă pe independentul față de Moscova, pentru a avea o cale de comunicare cu Occidentul, de care avea mare nevoie după criza politică cauzată de invadarea Cehoslovaciei. În mod similar s-a folosit de Ceaușescu în Orientul Mijlociu, mai ales că România și-a păstrat ambasada din Israel, spre deosebire de celelalte țări ale lagărului comunist.

La fel ca și intervenția din Ungaria din 1956, invadarea Cehoslovaciei a fost una din marile aberaţii ale comunismului. A radicalizat populația și a făcut-o să urască orânduirea stabilită de Stalin în Cehoslovacia.


⬤⬤⬤ 5. Alte articole ⬤⬤⬤

Alte articole

(Înapoi la Cuprins)

„Primăvara de la Praga“: percepţii sovieto-române
Ce gândea Ceauşescu despre „Primăvara de la Praga”
Pagina de istorie: 50 de ani de la ”Primăvara de la Praga”
România, Ceauşescu şi Primăvara de la Praga
Cum a înfruntat Ceausescu URSS-ul în problema «Primăverii de la Praga»?



Paginile blogului nicolae-coman.ro: