Centenarul unei țări triste, dar pline de humor

Motto:

Mai bine singuratic şi uitat,
Pierdut să te retragi nepăsător,
În ţara asta plină de humor,
Mai bine singuratic şi uitat.
-O, genii intristate care mor
În cerc barbar şi fără sentiment-
Prin asta eşti celebră-n Orient,
O, ţară tristă, plină de humor!

(George Bacovia – „Cu voi”)

Cum era de aşteptat, Centenarul României Mari a fost marcat de minciună, manipulare şi mai ales de impostură. Impostura unei clase politice incompetente şi arogante, cocoţate în vârful puterii prin inconştienţa, ignoranţa şi ca răspuns la promisiuni populiste (care ulterior s-au dovedit imposibil de pus în practică) din partea majorităţii alegătorilor. Impostura unei clase sacerdotale, la fel de arogante şi paralele cu realitatea şi cu prezentul, al cărui singur scop a fost parvenitismul şi luxul. Toate acestea în defavoarea unei populaţii sărăcite, izgonite din propria ţară (către acel Occident, hulit de politicieni), populaţie care şi-a manifestat dezacordul şi indignarea prin huiduieile copioase adresate celor de la putere, dar şi slugilor acestora şi mă refer aici la Jandarmerie. Căci nu se va uita prea curând represiunea instrumentată de aceasta din urmă la manifestaţia din seara zilei de 10 august 2018. Şi nici „mitingul cu japca” de la 9 iunie, la care PSD a dovedit că a ajuns un partid-stat.

Unii spun că asta ar fi defectul major al democrației și al votului universal. Când sistemul este aplicat la o majoritate cu media IQ scăzută, are rezultate dezastruoase. În ultimele trei decenii, cei care au câștigat alegerile s-au dovedit rând pe rând a fi doar niște corupți avizi de banii și puși doar pe căpătuială. Pentru un om onest e dificil de înțeles cum se pot schimba aleșii cu 180 grade după ce s-au văzut cu sacii-n căruță. De aceea oamenii onești nu se bagă în politică. În mocirlă nu ai decât 2 șanse…ori te obișnuiești cu mocirla (și atunci s-a dus cu onestitatea) ori ieși din mocirlă și te speli (și atunci s-a dus cu politica).
Bogăția unei țări nu constă numai în ce se află pe pământul acesteia sau sub el, ci şi în gradul de educație și de cunoaștere a nație! Cu proști și puturoși nu poți realiza NIMIC, indiferent ce le dai! Danemarca și-a importat teren arabil, apoi a învățat să și-l fabrice. Se poate hrăni perfect din ce produce. Și a învățat să fabrice lucruri căutate peste tot, ce înglobează multă inteligență. Cu ce vinde, cumpără tot ce-i trebuie. Să mai dau şi exemplul Japoniei?
Aşadar, 1 Decembrie a însemnat: parade militare, stegulețe, discursuri, muzică populară, țuică fiartă, fasole cu ciolan. Ăștia suntem. Atât putem.

Ce sărbătorim de centenar?

Eu sărbătoresc:

➤ bacteriile nosocomiale din spitale (acelea rezistente la antibiotice): „Cazul bebelușilor născuți la Maternitatea Giulești, depistați cu stafilococ auriu

➤ un sistem de învăţământ la pământ, pe profesorii ignoranți și inculți, spaga și corupția din școli, lipsă de apă caldă, hârtie igienică și săpun din toaletele școlilor etc.
➤ O clasă politică coruptă până în măduva oaselor, un partid aflat la putere a cărui conducere este anchetată în proporție de 85% (Codrin Ştefănescu zice asta, vezi „Vom continua să modificăm legile și, în final, dăm și amnistie și grațiere„), foarte multă nepăsare și neimplicare.
➤ oamenii care se bagă în față ta la rând, claxoanele din trafic, mucurile de ţigară aruncate pe jos și gunoaiele lăsate pe munte.
➤ infrastructura rutiera si feroviara din ţară: 100 de ani în care nu s-a construit nici o autostradă în Moldova, care să unească Iași cu Capitala, 100 de ani când nu s-a construit nici o autostradă care să unească Moldova de Transilvania,  100 de ani de bătaie de joc la adresă moldovenilor.

➤ Involuţia din ultimul secol: cum e sa o asculţi pe analfabeta Viorica, la Alba Iulia, la 100 de ani după ce în acelaşi loc vorbeau Maniu, Bratianu sau Hossu?

O scurtă privire aruncată asupra hărții României anului 2018 și a celei din 1918 ne arată că bucuria Centenarul Marii Uniri nu poate fi deplină. România nu mai arată ca acum 100 de ani, după Marea Unire. În 28 iunie 1940, în urma Pactului Ribbentrop-Molotov, România este sfâșiată, din nou, și pierde Basarabia, Bucovina și Ținutul Herței. Umbra acelei zile, tragice pentru România, este încă resimțită de întreaga suflare românească. Comemorarea Centenarului României, pe lângă o sărbătoare plină de bucurie, trebuie să fie și un motiv de reflecție, dar mai ales de conștientizare că e de datoria noastră să refacem ceea ce au pus în operă românii în ziua de grație 1 decembrie, a anului 1918:

Fotografia postată de Nicolae Coman.


Catedrala umilirii neamului

Felicitări lui Dăncilă pentru mândria de care a dat dovadă!
Toți românii trebuie să fie mândri de ăia 121 de milioane de euro investiți într-o „catedrală” de care și așa n-aveam nevoie.
Cred că bolnavii de cancer ce „bântuie” spitalele pline de stafilococi sunt și ei extrem de mândri de chestia asta:



Nu mai scăpăm de comunism

Este posibil ca imaginea să conţină: 3 persoane, oameni în picioare şi costumEste posibil ca imaginea să conţină: 3 persoane, oameni în picioare şi costumFotografia postată de Nicolae Coman.

Generalul Marin Dragnea:
➤ s-a întors în țară cu Divizia Tudor Vladimirescu, constituită de Stalin în 1943 pe teritoriul fostei URSS. Rolul acestei divizii a fost implementarea comunismul/stalinismul sub conducerea Anei Pauker;
➤ a condus represiunea împotriva studenților de la Timișoara din 1956, în urma căreia a fost înaintat la gradul de general pentru merite deosebite;

➤ a primit mai multe distincţii din partea Federaţiei Ruse pentru activităţi importante;
➤ începând cu 1990 ocupa funcţia de Președinte al Asociației Veteranilor de Război => veteranii sunt conduşi de un comunist în ultimii 28 de ani;
➤ este unchiul lui Dragnea Liviu, vezi „Unchiul liderului PSD, controversatul Marin Dragnea, care a condus represiunea studenților de la Timișoara din 1956, a participat la sfințirea Catedralei Mântuirii Neamului

 

Fotografia postată de Nicolae Coman.

 

Cu naţiunea, poporul, cultura şi în general orice ţine de gândire simbolică.
Toate instituţiile parcă s-au înscris la concursul de penibilităţi patriotarde de tipul “România înseamnă om în rai” c-aşa a vrut divinitatea. Bă, cred că divinitatea (dacă există vreuna…) v-ar spune să mai lăsaţi dracu’ ţuica şi mămăliga expirată, că ne-aţi tâmpit tot anul cu misticismul ăsta păşunist. E ditai mormanul de gunoi în ţară şi noi îl acoperim cu un steag două zile, trecem c-un tanc peste şi dispare. Ne îmbrăcăm cu ie, zbierăm niţel imnul, plescăim nişte mici, recităm nişte Eminescu şi iată cum renaşte patria văzând cu ochii.
La modul cum a fost abordată în spaţiul şi discursul public, sărbătoarea aceasta nu face decât să întărească nişte mituri preexistente şi să mai miruiască niţel puterea. I-am pus lui Decebal cuşmă de carton, ”doamne-ajută”.


O buluceală totală de oameni străini unul de celălat. Mulți nu înseamnă și uniți. În preajma unirii, înstrăinarea românului de cel de alături nu poate fi ascunsă de banii aruncați aiurea pentru sărbătorirea unirii. Marea Unire e un simbol gol și subțire cât o coajă de ou, iar înăuntru e un vid sufletesc și dezbinare. Mi-e că tocmai spoiala asta a unirii este un simbol mai puternic decât unirea însăși. Simbolul dezagregării neamului. Toată străduița de a retrăi ritualic un moment de mare însemnătate istorică și emoțională, în acest context istoric, nu e decât o realizare a ipocriziei naționale de care doar cei care se bulucesc așa se pot bucura indiferenți de prezent.

Sper ca poarta raiului să fie cât mai mare pentru români, că ușa marii catedrale e prea îngustă pentru gloată, iar Sfântul Petru trebuie să o deschidă larg, să nu se calce sufletele în picioare.

Poate iadul pentru români nu e cel cu care ne-au obișnuit poveștile, ci raiul cu o poartă prea îngustă:

Incidente la Catedrala Mântuirii Neamului (Mediafax)

Incidente la Catedrala Mântuirii Neamului (Mediafax)

تم النشر بواسطة ‏‎stiripesurse.ro‎‏ في الخميس، ٢٩ نوفمبر ٢٠١٨

Centerinca – #Chitarinca (parodie manifest, Elvis Presley – Blue Suede Shoes)

”Un an pentru dragnea/Ba doi că-i infractor/Sau trei că, uite, este de-acord un întreg popor…”S-a lansat adevăratul clip al Centenarului, o Centerincă a băieților de la Chitarinca.La mulți ani, România, la mulți ani, Jandarmeria!

تم النشر بواسطة ‏‎Passport Productions‎‏ في الجمعة، ٣٠ نوفمبر ٢٠١٨


Un videoclip numit IMPOSTURĂ

Cu videoclipul de mai jos, revenim în anii „Epocii de Aur„. Clipul pare făcut de cineva semidoct, cineva care s-a documentat citind doar articole de ziare tabloide și bloguri naționaliste:

➤  FALSURI. „Ultimii lupi liberi din Europa”, atribuiți României, sunt „furați” din Norvegia (din revista National Geographic), „lanurile care se unduiesc în bătaia vântului” sunt din Rusia (copiate de fapt după scena din filmul „Gladiatorul„). Avem și noi lupi liberi și lanuri de grâu şi filmări profesioniste, dar realizatorii n-au fost în stare să-i filmeze, respectiv să le acceseze.

Lupii au fost vânați la liber în epoca lui Ceaușescu și este de mirare că încă s-au păstrat colonii libere în țara noastră. ”Ultimii lupi liberi din Europa” este o afirmație falsă. Lupi sălbatici mai sunt în Polonia, Germania, Slovacia, Croația. Nu mai zic de Rusia, Belarus, Ucraina.

➤ MINCIUNI. Traian Vuia n-a făcut primul zbor în România, ci la Paris (1906).

Traian Vuia fost cetățean austro-ungar, chiar germanofil și a zburat prima oară la Paris ca cetățean al Imperiului. S-a instruit la Budapesta. Nici studiourile Sahia din anii ’80 nu ar fi putut produce ceva atât de infantil.

Primul oraș iluminat electric, Timișoara, nu era în România, ci în Imperiul Austro-Ungar (1884).

➤ AGRAMATISME. Nici măcar „La mulți ani, România!” n-au fost în stare să scrie corect. Lipsește virgula.

➤ STUPIDITĂȚI. Te lauzi cu realizările artistice excepționale ale unor Brâncuși, Eliade, Cioran, pe care i-ai alungat din țară și care și-au creat marea operă peste hotare. Te fălești cu Delta Dunării, căreia îi braconezi sturionii și cu „pădurile virgine”, pe care le defrișezi sălbatic.

➤  Aurul și argintul. E prezentată o fibula a Tezaurului de la Pietroasa. Tezaurul de la Pietroasa conține piese de lux romane, realizate în Imperiu, probabil într-un oraș mare sau chiar Constantinopol. Ele au aparținut unor regi goți, de care Mitul Național nu spune o vorbă că au avut un regat important în Muntenia și sudul Moldovei cu capitala în castrul roman de la Pietroasa. Fibula nu e din aur ”dacic” precum brățările dacice care sunt facute cu aur aluvionar din Apuseni. Argintul nu a fost exploatat niciodată în antichitate pe teritoriul dacic. Argintul a fost adus în Dacia sub forma de monezi străine. Primele exploatări de argint din actuala Românie au fost făcute de minerii sași, aduși de regii Ungariei în Transilvania.
➤ Sarea e amintită cu o imagine a salinei Turda, o salină săpată de autoritățile habsurgice.
➤ Petrolul nu mai este o bogăție serioasă a României. Cel puțin nu pe uscat. Nu m-aș mira ca sonda aia să fie din altă țară.
➤ Imagine cu castelul Peleș, realizare exclusivă a regelui Carol I. Nu are legătură cu performanțele românismului
Castelul de la Hunedoara. Nu are legătură cu performanțele românismului. Chiar deloc.
➤ Castelul Bran a fost un castel de graniță al regatului maghiar construit de sași. A fost donat Reginei Maria care l-a restaurat. Vocea din off : România Țara nemuritorului Dracula! Realizatorii clipului promovează unul din cele mai kitsch pseudo-legende moderne.
Albastrul unic de Voroneț (clișee ieftine pentru turiști ignoranți). ”Albastrul de Voroneț” nu este ceva unic. Mai adaug ipocrizia guvernului care se folosește de imaginea unor monumente dar îl doare în fund de Patrimoniul Istoric.
➤ Imaginea Sfinxului din Bucegi – Vocea zice: ”Formele enigmatic din vârf de munte” sugerând teoriile dacopate ale lui Densușianu.
➤ ”Tradiții și obiceiuri de o mare originalitate” (cuplu cu bebeluș îmbrăcat popular în pridvor gen Muzeul Satului și o horă mare tip horele lui Ceaușescu)…Extrem de kitsch!!! Cântarea României. Ceaușescu și mai ales Leana ar fi fost mândri!
➤ ”In ROMÂNIA s-a inventat motorul cu reacție”. Experimentele lui Coandă au avut loc la Paris. Ulterior acesta a lucrat la o fabrica de avioane din Anglia. De fapt, Coanda a lucrat şi pentru nazişti în Franţa ocupată, ajutându-i să dezvolte motorul turbopropulsor pentru sănii de zăpadă 🙂.
➤ ”Prima femeie inginer din Romania”. Elisa Leonida Zamfirescu nu a putut face facultatea în România deoarece toate universitățile din România au refuzat-o ca femeie.
➤ Prima rafinărie din lume… Apare o poză cu una din rafinăriile din Ploiești fotografiată de un avion de bombardament american din 1944. Exact, poza care prezintă ”prima rafinărie” este o poză făcută în timpul bombardamentelor.
Petrache Poenaru a fost un boier și om politic care a fost alături atât de Tudor Vladimirescu, cât și de pașoptiști. El a brevetat la Paris un fel de stilou care nu a fost niciodată construit, fiindcă ar fi fost nefuncțional. Principiile stiloului au fost înțelese în următoarele decenii (de alții) iar englezii și americanii au putut construi – după inventarea peniței de iridiu și al al ebonitei – stilouri în producția de masă. Proiectul lui Poenaru nu a stat la baza următoarelor invenții, ci a fost o invenție nefuncțională și fără finalitate. Patrioții care îl scot în față ca un mare inventator al stiloului nu au înțeles nimic și au repetat niște clișee false, neverificate din categoria ”Turnul Eiffel a fost construit cu oțel românesc de la Reșița”. Poenaru a fost o personalitate importantă, dar nu ca ”inventator” al stiloului. Oamenii nu scriu azi cu stilou, datorită lui.

➤ Insulina a fost degeaba obținută de antisemitul Paulescu dacă nu a putut să-și continue cercetările într-un mediu științific superior, similar canadienilor care au finalizat cercetările și au luat Premiul Nobel. Din ce cauză nu a avut condiții Paulescu? Din cauză de ”Grădina Maicii Domnului, Țara nemuritorului Dracula”. Update: Profesorul Nicolae Paulescu era un fascist sinistru, scria așa:
„La microscop, în hematiile unui creștin îl vezi de Dumnezeu, iar în hematiile unui jidan se vede diavolul.”

Un alt antisemit notoriu, A.C. Cuza îi propune să lucreze cu un patron al unui lanţ de farmacii din Iaşi, un tip cu nume de rezonanţă maghiară, care oferea finanţare. Însă Paulescu nu a luat în considerare proiectul bănuindu-l pe farmacist că ar fi evreu!!!

➤ ”Mari savanți care au pus bazele unor științe”. Toți acești savanți s-au dezvoltat în afara României. România, ca stat, nu a sprijinit niciodată științele și cercetarea. Cazul biologului și speologului Emil Racoviță este emblematic. El s-a remarcat și a evoluat ca savant în Belgia și Franța. După Unire a fost solicitat să fondeze un Institut de Speologie în Cluj. El s-a mutat din Franța, unde conducea un mare institut, cu soția lui franțuzoaică la Cluj, unde a făcut eforturi supraomenești, luptându-se cu subfinanțarea și ingratitudinea colegilor și politicienilor. Savantul Ștefan Odobleja unul din părinții ciberneticii a fost hărțuit de Securitate, publicat și ales membru al Academiei abia… după moarte.

➤ ”Creatori români atinși de geniu” (sinistră formulare!) Brâncuși, plecat și evoluat ca mare artist la Paris, după ce s-a chinuit să supraviețuiască – fără succes – niște ani la Bucuresti și Craiova .
Cioran plecat din România. De ce te-ai lăuda cu el, ca țară?
Eliade plecat și ajuns un apreciat profesor de istoria religiilor în America. Nu în România. Oricum ar fi murit în pușcărie ca fost legionar.
Ce face România azi pentru știință, învățământ și cercetare???
Enescu a evoluat și studiat la Viena apoi la Paris. A cunoscut marele succes și aprecierea pe plan interenațional. A avut numeroase concerte ca dirijor si solist de vioară în SUA. Locuia în Paris și mai rar în România. După venirea comunismului a rămas la Paris unde este și înmormântat (la Père-Lachaise). Grădina Maicii Domnului nu a avut nici o contribuție la talentul și succesul lui Enescu. Ba dimpotrivă…
Aşadar, marii oameni de cultură și savanți români sunt produse ale culturii europene occidentale, iar de cele mai multe ori ei s-au dezvoltat și și-au atins nivelele de performanță maximă în afara României. Mult mai rar în interiorul țării.

➤ Prezentarea ”Casei Poporului” ca o performanță a României (considerată cea mai mare clădire din Europa și a doua din Lume) și o construcție de laudă mi se pare o obrăznicie incredibilă, în condițiile în care pentru construcția ei a fost distrus un cartier emblematic al Capitalei, au fost demolate abuziv aproape 10.000 de case, zeci de biserici și mănăstiri (Antim, Mihai Vodă, Schitul Maicilor), și peste 40.000 de oameni au fost mutați forțat. Case, străzi și grădini ale unuia din cele mai pitoresti cartiere bucureștene, Uranus-Izvor, au dispărut sub Casa Poporului, Casa Academiei și blocurile din apropiere. Un dezastru prezentat ca o mare realizare mi se pare cel puțin profund imoral!

➤ Mai multe erori istorice au fost rostogolite zilele acestea, prin reclame comerciale sau comentarii ale unor televiziuni. Acestea trebuiesc corectate. Azi nu am sărbătorit „o sută de ani de naţiune românească”. Naţiunea este mult mai veche. Încă din secolul al XVII-lea, cărturarii moldoveni subliniau vechimea noastră ca popor, latinitatea şi unitatea noastra. Nu am sărbătorit nici o sută de ani de „România”. Denumirea de „România” apare oficial prin constituţia din 1866, aceasta fiind folosită în acte ale statului român încă din 1862. Nici o sută de ani de stat român nu sărbătorim pentru că statul român apare la 24 ianurie 1859, prin Unirea Principatelor.


Impostura Bisericii Ortodoxe Române

(Acest fragment este preluat din https://www.facebook.com/adrian.szelmenczi/posts/10217728919085443 )
România a rămas datoare cu niște mulțumiri adresate Bisericii Greco-Catolice și Franței, a căror contribuție a fost decisivă la realizarea Marii Uniri. S-a vorbit nedrept de puțin despre ele.

La 1 decembrie 1948, autoritățile comuniste emiteau decretul prin care lichidau Biserica Română Unită cu Roma (Greco-Catolică), decret care a rămas în vigoare până în decembrie 1989. Biserica Greco-Catolică a avut un rol esențial în emanciparea națională a românilor ardeleni și a fost unul din artizanii actului din 1918, iar în tot acest timp, biserica ortodoxă din Transilvania a pactizat cu puterea laică de la acea vreme și s-a opus unirii cu România (vezi: „Clerul Bisericii Ortodoxe in Ardeal s-a opus Marii Uniri îndemnând fervent la loialitate faţă de Coroana Ungară” şi „Aspecte ale duplicităţii ortodoxiei„). De exemplu, în 1916, anul în care România a început războiul cu Austro-Ungaria, Circulara Episcopilor Ortodocşi Români din Ardeal” (nr. 2602/1916, din 8/12 septembrie 1916/ Oradea Mare) spunea printre altele: „România, căreia fiinţă i-a dat patria noastră Ungaria…, în chip perfid a ridicat armele contra Patriei noastre şi a înalţatului împărat…” Desigur, “Patria” era Ungaria, iar “înălțatul împărat” își avea reședința la Viena. Demn de menționat este și faptul că această circulară a fost semnată și de Miron Cristea, viitor patriarh BOR.
Desființarea Bisericii Greco-catolice a fost întotdeauna un deziderat asumat de către BOR imediat după unire și în întreaga perioadă interbelică, prin multe dintre luările sale de poziție. De partea lor, aveau întreg aparatul de stat al României Mari, care a început imediat hărțuirile împotriva BRUR. De exemplu, în 1937, reprezentanții acestei bisericii au denunțat presiunile la care erau supuși: “Curând după împlinirea idealului naţional – plămădit de această biserică, realizat în bună parte prin sacrificiile ei – s-a dat lozinca ispititoare a <întregirii religioase> care trebuia să fie o consecinţă firească a întregirii naţionale. Scopul a fost urmărit, de atunci, mereu, cu multă tenacitate, pe multe căi, cu plan şi cu sistem de netăgăduit. […] O propagandă intensă şi neadormită a monopolizat românismul pe seama ortodoxiei […], a prezentat Biserica Unită ca primejdie naţională, un corp străin în organismul neamului. […] Se falsifică cu uimitoare îndrăzneală istoria. Blajul şi şcolile lui, marii dascăli care au deşteptat sufletul românesc şi au făcut din poporul de iobagi de pe vremuri o naţiune conştientă, nu mai există; Clain, Şincai şi Maior au fost nişte <înstrăinăţi de tulpina neamului>. Câmpul Libertăţii … un episod fără importanţă. S-au cioplit chiar teorii şi sofisticări, care să arate lumii că nici nu poate fi altfel: că principial noi, uniţii, oricât am vrea, nu putem fi români! (…) Publicaţiile ortodoxe au cântat pe toate gamele această arie a urii şi duşmăniei. […] S-au câştigat pentru ei importante organe de presă, ca Universul. Mai mult, însăşi puterea de stat a fost şi este necontenit expusă acestor tentaţiuni.”
Din acest punct de vedere, instalarea puterii comuniste la București, a fost un mare noroc pentru BOR. La 30 de ani de la actul unirii, în sfârșit, se uneau și cele două bisericii românești, prin Decretul nr. 358/ 1948 emis de autoritățile laice. Din acel moment, Biserica Română Unită cu Roma era desființată, întregul ei patrimoniu trecând în proprietatea Bisericii Ortodoxe. Preoții greco-catolici care s-au opus au fost arestați și aruncați în închisoare. Slujbe greco-catolice puteau să mai aibă loc doar în clandestinitate, iar cei care le țineau sau participau la ele își asumau riscuri enorme.
Anul 1989 a înseamnat abrogarea decretului din 1948, Biserica Greco-Catolică fiind repusă în drepturi. Cu toate acestea, BOR a continuat să se opună cu toate mijloacele pe care le avea la dispoziție (și avea foarte multe multe) oricăror încercări de restituire a bisericilor către cultul greco-catolic. Anii ’90 și începutul anilor 2000 au fost presărați de incidente între ortodocși și greco-catolici, iar BOR nu a ezitat să folosească șantajul, intimidarea și violența împotriva greco-catolicilor, totul sub privirile complice ale statului român. Au fost incendiate și demolate biserici greco-catolice care erau monument istoric, pentru a fi construite altele, ortodoxe, în locul lor și s-a refuzat chiar și punerea în aplicare a unor decizii definitive și irevocabile de restituire a lăcașelor de cult ale greco-catolicilor. Practic, BOR s-a comportat ca un stat în stat. La recensămintele post-decembriste organizate în România, au fost raportate multe situații în care recenzorii nu îi înregistrau pe greco-catolici sau îi intimidau, iar prelații acestei biserici erau marginalizați de stat și nu erau invitați la evenimentele acestui. În tot cazul, statul român a rezistat tuturor presiunilor externe prin care i se cerea rezolvarea situației Bisericii Române Unite cu Roma cu o incredibilă tenacitate.
Astăzi, putem considera că BOR a câștigat această luptă pentru că, din punct de vedere demografic, Biserica Greco-Catolică nu și-a mai revenit niciodată. Dacă în 1930, ponderea ei ajungea la aproape 8% (31 % din populația Transilvaniei), azi nu atinge nici măcar 1% din totalul populației României. La 100 de ani de la unirea din 1918, biserica care i s-a opus își contruiește o mare catedrală cu fonduri publice, în timp ce artizanii ei sunt dați uitării. Că așa e țara asta, plină de impostori.


Minorităţi uitate

A spune că în România a fost folosit prima dată iluminatul electric, în condiţiile în care Timişoara era în secolul XIX parte a Austro-Ungariei, sau că la Reşiţa a fost fabricată prima locomotivă românească tot în secolul XIX nu sunt scăpări nevinovate. Avem de fapt o încercare sistematică de a exclude minorităţile naţionale din istoria asta care, neapărat trebuie să fie numai a românilor şi de a delegitima prezenţa şi calitatea lor de cetăţeni ai actualei Românii. Chiar dacă puţini îşi dau seama, asemenea atitudini pun şi mai multe cărămizi în zidurile dintre noi şi generează în continuare şovinism, discriminare şi stigmatizare. Aşa că, cel puţin în viziunea guvernului României şi, foarte probabil a multor români, centenarul ăsta nu este despre unire, ci despre excludere.


În loc de încheiere

La Mulți Ani țară bogată, jefuită de lacuste cu gândiri venite din epoci de mult apuse! La Mulți Ani țară frumoasă ai cărui copii pribegi sunt obligați să își caute bunăstarea și liniștea în mijlocul altor popoare! La Mulți Ani țară cu mii de eroi ce ți-au udat brazdele cu sângele lor pentru a te păstra liberă ai căror urmași se vând pentru 3 mici și o bere! La Mulți Ani țară ai cărui copii au înfăptuit unirea fraților de același grai și sânge, astăzi vândută la bucată de politicieni analfabeți! La Mulți Ani popor ce ai ajuns să te mulțumești cu firimiturile căzute de la masa politicienilor de doi bani și afaceriștilor mafioți!
La Mulți Ani țară de vis al cărui popor letargic trăiește un coșmar fără sfârșit.
LA MULȚI ANI ROMÂNIA MEA!
LA MULȚI ANI POPORUL MEU!

Dacă în ajun de Centenar îţi pui busuioc sub pernă,
o să visezi ţara unde vei emigra.

Alte articole

➤ „Ce mângâie munții și cum te face guvernul să îți fie rușine că ești român
➤ „Acum 100 de ani, în fruntea statului erau Regele Ferdinand, Generalul Averescu, Ionel Brătianu. Acum sunt Liviu Dragnea, Viorica Dăncilă sau Florin Iordache
➤ „Suntem o ţară săracă, guvernată de două valori – corupţia şi incompetenţa
➤ „8 metode prin care Jandarmeria Română vrea să-și spele imaginea, după ce te-a gazat
➤ „Ultima rușine de Centenar: filmul de propagandă comandat de Guvernul Dăncilă
➤ „Visul PSD: partidul comunist
➤ „C.T. Popescu demontează miturile și minciunile din filmulețul de promovare a României
➤ „Ce-a vrut să zică poetul în videoclipul de propagandă al Guvernului
➤ „Ne mândrim de Centenar cu dr. Paulescu, părintele rasismului ştiinţific şi lider de partid fascist: prostie guvernamentală sau ceva mai grav?
➤ „Suferința de a fi român. Pacient la spital: „Dacă mă îmbrac prea frumos o să se aştepte să le dau bani, dacă mă îmbrac modest nici nu mă bagă în seamă”
➤ „Clipul Guvernului despre România îți arată că patriotismul autohton e bazat pe minciuni
➤ „Am parodiat clipul Guvernului și am stârnit furia naționalistă a românilor
➤ „Pledoarie pentru România săracă și a nimănui
➤ „N-avem nimic. Suntem cea mai săracă ţară europeană, condusă de nişte infractori
➤ „Ana Blandiana: 2018 a fost cel mai UMILITOR an din istoria noastră recentă din cauza conducătorilor POLITICI
➤ „100 de ani printre diavoli




Paginile blogului nicolae-coman.ro

Pagina principalăRegele Mihai și mizeria clasei politice contemporaneIstorie universalăStatul paralel regalRămas bun, Majestate!Retrospectiva anului 2017CuriozităţiCălătorie până în anul 2050Cele mai rapide trenuri din 2017Eminescu şi ştiinţaNicolae Ceaușescu – dictator sau patriot?”Sabaton” – o lecție de istorie în stil power metalŞapte secole de la moartea lui Mircea cel BătrânStatistici FacebookUn secol de la moartea lui Gustav KlimtJoseph Fourier și efectul de serăIon Creangă – reformator didactic și religiosNoi suntem urmași ai RomeiMedicină și șarlatanie100 de ani de la moartea lui DelavranceaUn secol de la moartea lui CoșbucTrei secole de la naşterea Mariei Gaetana AgnesiFormaţia „Scorpions” sau arta efemeruluiZiua copiilor şi tumbele acestora în faţa politicienilor2 iunie – Ziua Națională a ItalieiSuedia, ţara politicienilor fără privilegii4 Iulie – Ziua Statelor Unite ale AmericiiDespre numere trapezoidaleTransilvania – o mică Europă dincolo de CarpațiPulanul poPULIst al PSD-uluiCeauşescu – floarea cu care nu se face Primăvara de la Praga?Firea vs. Dragnea sau ”Războiul celor două roze PSD”Referendumul Lăcustelor Negre şi al Ciumei RoşiiEşecul referendumului pentru familia tradiţională145 de ani de la naşterea lui Gheorghe ŢiţeicaViitor de aur ţara noastră areIliescu – coşmarul repetat al istorieiCum nu poți lua Nobelul fiind femeieCum aţi petrecut de cutremur?Sex şi agonie (arta lui Schiele)Apollinaire – sunetul cuvintelor ce nu pot fi rostiteCentenarul unei țări triste, dar pline de humorUnde se duc banii noştri, când se duc?