Civilizaţie vs. ţopârlănie

Motto 1:
După 10 august ne întrebam toți „Cât de proști au fost ăștia să nu știe că vor fi mii de imagini!?”
Știau. Dar mai știau și că nu vor conta absolut deloc.

Motto 2:

În semn de sfidare, Dragnea s-a cărat în vacanţa sexuală.
Liviule, te rugăm frumos, mai sfidează-ne aşa vreo 10 ani.


Înainte de a mă considera cetăţean român, mă consider cetăţean european, având la baza concepţiilor proprii, valori europene clădite de valurile istorice ale democraţiei ateniene, Renaşterii, Umanismului şi Iluminismului. Nu mă simt reprezentat de oameni ca Adrian Severin, Adrian Năstase, Florin Iordache, Tudorel Toader, care au relativizat noţiunea de dreptate (”Dacă toţi suntem corupţi, nimeni nu e corupt”) şi care au fost prezenţi în sala Ateneului în seara zilei de 10 ianuarie.
Unor astfel de oameni, preşedintele Donald Franciszek Tusk le-a servit o lecţie de democraţie şi de valori europene.


Gura lumii

Întrebare: Cum i s-o fi părut lui Dragnea (de acolo, din Maldive sau unde s-o fi aflat, vezi  „Liviu Dragnea a plecat din țară în vacanță cu un avion privat închiriat de la sârbi pe ruta București – Sofia – Verona„) discursul în (limba română!) lui Tusk? Gurile rele spun că i s-a părut cam populist. 🙂

Mă tem că România va conduce Europa în stil manelistic („Să moară toţi duşmanii mei!”), vezi:
Rochii lungi, cu crăpătură. Mult lame. Sclipici. Jenantă ţinuta unor femei la Ateneu!

Dacă la intrarea în Ateneu se cerea cazierul, vă garantez că rămânea sala goală, vezi: „Politicieni condamnați, în lojă cu liderii europeni la Ateneul Român„.

Dacă România are scris în Constituție că e în UE și e prevăzută o cedare de suveranitate, iar Dragnea fuge din țară cu nepoata Irina tocmai cînd liderii UE vin în România, atunci cine e din statul paralel? Pe vremea fanarioților, când veneau dregătorii sultanului cu gând de schimbare aduceau o funie de mătase drept cadou. Nu se potrivește cu costumul de mire al lui Dragnea. Oricum, Dragnea (condamnat în DOUĂ dosare penale) nu avea ce căuta în acel peisaj cu gulere albe.

 

Fotografia postată de Nicolae Coman.
În timp ce Mihai Şora şi Dan Grigore erau afară, în ninsoare, la mitingul proEuropa, fiul Vioricăi Dăncilă era în sală, fără cravată şi descheiat la cămașă.

Fotografia postată de Nicolae Coman.
În timp ce românii cinstiți, între care personalități publice precum profesorul Mihai Șora, pianistul Dan Grigore, poetul Nicolae Prelipceanu, antropologul Andrei Oișteanu și mulți, mulți alții, sunt ținuți în țarc, pe viscol, la distanță mare de intrarea în Ateneul Român, infractori şi condamnaţi penal s-au așezat la loc de cinste pe fotoliile Ateneului ca să sărbătorească preluarea președinției UE de către România, să sărbătorească valorile europene între care Justiția independentă, lupta împotriva corupției 😀

Discursul lui Tusk

Donald Tusk, ca orice politician de top, a cerut să i se construiască un discurs care să cuprindă esența României. Cel care i-a construit discursul a reușit să comprime, în câteva minute, ce are România mai valoros fără să cadă în vulgaritate patriotardă. (Se pare că autorul discursului este Dan Mărășescu, vezi „El este românul care a scris discursul lui Tusk„)
Ce este cu adevărat admirabil este că politicianul polonez a repetat acel discurs până a reușit să-l pronunțe decent pe scenă.

Cu alte cuvinte, pentru laudele venite din partea noastră, Tusk a muncit. Și-a făcut temele. A făcut un efort. S-a pregătit.

Asta trebuie să înțeleagă panaramele care sunt primele la funcții, privilegii și bani, dar ultimii la performanță. În politica adevărată, se muncește, se face efort, se învață, altfel nu câștigi respectul nimănui. Putere da, dar niciodată respect.

Ghiveciul de citate din Eliade, Nichita și Pleșu, patetismul cu Duckadam care apără poarta UE și ah, Dacia veche a socrului trec drept un discurs excelent (simple politețuri care se spun la evenimente) îmi arată ce ușor masabil e, încă, ego-ul național neconsolat. Am văzut un singur concept în spatele respectivului discurs: „Dă-i pe spate, plusează, că sunt frustrați și impresionabili la ce zic străinii despre ei”. A funcționat:

„Sunt foarte mândru și fericit că voi conduce, împreună cu dumneavoastră, afacerile noastre europene comune în acest semestru al primei președinții române a Consiliului Uniunii Europene. Sunt convins că, în aceste șase luni, veți interpreta cu energie și înțelepciune o adevărată Rapsodie română. Sunt sigur că președinția dumneavoastră va fi la fel de energică, de românească și de europeană ca muzica lui George Enescu. Și nu o spun doar pentru că ne aflăm la Ateneu în această seară. O spun pentru că știu cât de rezistentă și de creativă este națiunea română. Cred că, sub bagheta dumneavoastră, orchestra va găsi sunetul potrivit și că veți face tot ce vă stă în putință pentru a lucra ca o echipă pentru apărarea intereselor Europei.

Veți fi gazdele Europei și sunt convins că veți acționa în spiritul proverbului: Omul sfințește locul. Am încredere, de asemenea, că veți acorda importanța necesară respectării regulilor. În această lume în transformare rapidă, în care viitorul ne va surprinde zi de zi, respectarea regulilor și atașamentul față de principii vor juca un rol esențial. După cum spunea Nichita Stănescu într-o frumoasă poezie:

Se apropie viitorul, se aude, se vede
Gândurile pe care le trimit spre el
se-ntorc mai repede ca altădată.
Și-mi trec scântei șuierând în viteză
prin suflet, vestindu-l întruna.

În mare măsură, depinde acum de România dacă și în ce fel Europa va depăși provocările viitorului. Depinde numai de dumneavoastră dacă politica românească va fi pentru Europa un exemplu bun sau un avertisment sever. La reuniunea informală de la Sibiu a Consiliului European va fi în joc concepția noastră comună în privința viitorului Europei. Celor care își imaginează că în Uniunea Europeană e un semn de putere să acționezi în afara regulilor convenite și să găsești scurtături le spun că se înșală. Este un semn de slăbiciune. Celor care fac eforturi pentru a apăra valorile europene, libertatea și drepturile noastre, le spun: continuați lupta! Nu uitați că provocări vor exista întotdeauna și că uneori, după cum spunea Mircea Eliade: Lumina nu vine din lumină, ci din întuneric. Și amintiți-vă și de aceste vorbe ale lui Andrei Pleșu: Toate obstacolele ne par ziduri. Problema e să le tratăm drept oglinzi sau ferestre.

România are puterea de a fascina și de a încânta. În familia mea, prima mașină a fost Dacia o mie trei sute (1300) a socrului meu. Întâmplarea face că, astăzi, socrul fiului meu conduce și el o Dacie Duster. Totuși, mai mult decât mașinile românești mă fascinează intelectualii și sportivii români. Mircea Eliade, pe care l-am citat mai devreme, Emil Cioran, dadaistul Tristan Tzara, Eugen Ionescu sunt toți eroi ai imaginației mele. La fel ca sportivii de seama Nadiei Comăneci și a Simonei Halep, care încântă publicul din întreaga lume. Dar episodul care mi s-a întipărit cel mai bine în memorie a fost finala Cupei campionilor europeni la fotbal de la Sevilla, din 1986, când Steaua București a învins F.C. Barcelona. Și aș vrea să fac un apel la toți românii, să apere, în România și în Europa, fundamentele civilizației noastre politice: libertatea, integritatea, respectarea adevărului în viața publică, statul de drept și constituția. Să le apere cu aceeași hotărâre cu care Helmuth Duckadam a apărat acele patru penalty-uri la rând. Atunci, și mie mi s-a părut imposibil! Dar el a reușit. Și voi veți reuși. Pe această cale, vă asigur de tot sprijinul meu.”

 


Ce a spus de fapt Donald Tusk:
➤ Celor care, își imaginează că în Uniunea Europeană, e un semn de putere să acționezi în afara regulilor convenite și să găsești scurtături, le spun că se înșală.”
➤ În această lume în transformare rapidă, în care viitorul ne va surprinde zi de zi, respectarea regulilor și atașamentul față de principii vor juca un rol esențial.”
➤ Și aș vrea să fac un apel la toți românii, să apere, în România și în Europa, fundamentele civilizației noastre politice: libertatea, integritatea, respectarea adevărului în viața publică, statul de drept și constituția.”
➤ Pe această cale, vă asigur de tot sprijinul meu.”


Alte articole

➤ „Năstase, despre protestatari: Poate că frigul generează unele dereglări de judecată. Despre discursul lui Juncker: Fad
➤ „Marius Manole, mesaj dur după protestul de la Ateneu: „Numai nişte proşti pot spera că o naţie fără repere şi aspiraţii poate avea curajul să lupte pentru ţara ei“
➤ „CTP: La primele vorbe româneşti ale lui Tusk, lumea şi-a dat seama cât de ridicol a fost Tăriceanu
➤ „Mincinoasa MINCINOASELOR. Cum îşi bate joc de UE, pe 15.000 euro pe lună, urmaşa lui Dăncilă în Parlamentul European
➤ „De ce i-a cucerit Donald Tusk pe români şi ce au ratat Dăncilă şi Iohannis, deopotrivă
➤ „10 alte locuri din România în care Dăncilă ar trebui să-i plimbe pe liderii europeni
➤ „Bampirii de Bruxelles
Donald Tusk, momentul serii la Ateneu, cu un discurs impresionant în limba română: „În familia mea prima mașină a fost Dacia 1300 a socrului meu”
➤ „Tot ce trebuie să știi despre gala de la Ateneu unde Tusk a vorbit perfect în limba română
➤ „Mesajele românilor care au înghețat la Ateneu pentru liderii europeni




Paginile blogului nicolae-coman.ro

Pagina principalăRegele Mihai și mizeria clasei politice contemporaneIstorie universalăStatul paralel regalRămas bun, Majestate!Retrospectiva anului 2017CuriozităţiCălătorie până în anul 2050Cele mai rapide trenuri din 2017Eminescu şi ştiinţaNicolae Ceaușescu – dictator sau patriot?”Sabaton” – o lecție de istorie în stil power metalŞapte secole de la moartea lui Mircea cel BătrânStatistici FacebookUn secol de la moartea lui Gustav KlimtJoseph Fourier și efectul de serăIon Creangă – reformator didactic și religiosNoi suntem urmași ai RomeiMedicină și șarlatanie100 de ani de la moartea lui DelavranceaUn secol de la moartea lui CoșbucTrei secole de la naşterea Mariei Gaetana AgnesiFormaţia „Scorpions” sau arta efemeruluiZiua copiilor şi tumbele acestora în faţa politicienilor2 iunie – Ziua Națională a ItalieiSuedia, ţara politicienilor fără privilegii4 Iulie – Ziua Statelor Unite ale AmericiiDespre numere trapezoidaleTransilvania – o mică Europă dincolo de CarpațiPulanul poPULIst al PSD-uluiCeauşescu – floarea cu care nu se face Primăvara de la Praga?Firea vs. Dragnea sau ”Războiul celor două roze PSD”Referendumul Lăcustelor Negre şi al Ciumei RoşiiEşecul referendumului pentru familia tradiţională145 de ani de la naşterea lui Gheorghe ŢiţeicaViitor de aur ţara noastră areIliescu – coşmarul repetat al istorieiCum nu poți lua Nobelul fiind femeieCum aţi petrecut de cutremur?Sex şi agonie (arta lui Schiele)Apollinaire – sunetul cuvintelor ce nu pot fi rostiteCentenarul unei țări triste, dar pline de humorUnde se duc banii noştri, când se duc?Discursul lui Dragnea sau Apogeul maşinii politice manipulatoare22 Decembrie sau Fals eseu despre libertateDe ce nu pot fi mai bun?Monarhie vs. BolşevismRetrospectiva anului 2018Civilizaţie vs. ţopârlănieFreamătul eminescian al bastoanelor de cauciuc