Formaţia „Scorpions” sau arta efemerului

Klaus Meine la un concert în Sofia, 2013

Se spune că una dintre trăsăturile cele mai fermecătoare ale creaţiei artistice este capacitatea de a surprinde efemerul şi de a-i da iluzia (fie ea şi metafizică) de eternitate.
Giacomo Leopardi vedea în simpla contemplare a orizontului unei mări o întruchipare a conceptului de infinit (”L’Infinito”).
Peisajele glaciale, septentrionale ale lui Caspar David Friedrich redau colţuri din natură, aparent banale, dar care fascinează prin iluzia unei eternităţi îngheţate.

Către sfârşitul anilor ’80 circulau prin România nişte sacoşe (sau genţi, nu-mi amintesc exact) care aveau ca decoraţie drapelele SUA şi URSS alăturate. Aflaţi în plin comunism, un astfel de model avea nuanţe de teribilism. Gorbaciov şi Reagan semnaseră câteva tratate de pace. Acestea erau privite cu răceală de presa aservită regimului, dar în Europa deja bătea vântul schimbării.
La scurt timp, istoria nu mai avea răbdare, vântul schimbării devenise un uragan care avea să măture de pe scena politico-socială pe majoritatea dictatorilor anacronici:

The wind of change
Blows straight into the face of time
Like a stormwind that will ring the freedom bell
For peace of mind…


Se pot spune multe despre melodiile formaţiei ”Scorpions”, dar mai multe informaţii găsiţi aici:
YouTube
Wikipedia:Scorpions discography
Scorpions: Official Site

Dar, ca să revin la tema de la începutul articolului, una dintre cele mai interesante piese, pe nedrept uitată sau neglijată, este ”Pictured Life”.

Scurtă ca lungime (două strofe + refren), piesa impresionează prin profunzimea conţinutului, riff-ul dramatic, expresia patetică, dureroasă a rostirii, lucru vizibil chiar din prima secundă: ”Heeeuuu! Dark Meditatiooooooooon!”

Au fost încercate diverse interpretări ale conţinutului melodiei ”Pictured Life”. Apare obsedant tema zidului (ca un presentiment al căderii Zidului Berlinului), al îngrădirilor, al barierelor, al lipsei de libertate, temă pe care o găsim şi la Pink Floyd în „Another Brick in the Wall„:

Crow-black the nights caging my mind
Behind the wall


Una dintre cele mai fascinante misiunile artei este de a descoperi acel bob de rouă, aparent invizibil, dar care, în lumina stelelelor, să oglindească întreg Universul.




 

Paginile blogului nicolae-coman.ro

Pagina principalăRegele Mihai și mizeria clasei politice contemporaneIstorie universalăStatul paralel regalRămas bun, Majestate!Retrospectiva anului 2017CuriozităţiCălătorie până în anul 2050Cele mai rapide trenuri din 2017Eminescu şi ştiinţaNicolae Ceaușescu – dictator sau patriot?”Sabaton” – o lecție de istorie în stil power metalŞapte secole de la moartea lui Mircea cel BătrânStatistici FacebookUn secol de la moartea lui Gustav KlimtJoseph Fourier și efectul de serăIon Creangă – reformator didactic și religiosNoi suntem urmași ai RomeiMedicină și șarlatanie100 de ani de la moartea lui DelavranceaUn secol de la moartea lui CoșbucTrei secole de la naşterea Mariei Gaetana AgnesiFormaţia „Scorpions” sau arta efemeruluiZiua copiilor şi tumbele acestora în faţa politicienilor2 iunie – Ziua Națională a ItalieiSuedia, ţara politicienilor fără privilegii4 Iulie – Ziua Statelor Unite ale AmericiiDespre numere trapezoidaleTransilvania – o mică Europă dincolo de CarpațiPulanul poPULIst al PSD-uluiCeauşescu – floarea cu care nu se face Primăvara de la Praga?Firea vs. Dragnea sau ”Războiul celor două roze PSD”Referendumul Lăcustelor Negre şi al Ciumei RoşiiEşecul referendumului pentru familia tradiţională145 de ani de la naşterea lui Gheorghe ŢiţeicaViitor de aur ţara noastră areIliescu – coşmarul repetat al istorieiCum nu poți lua Nobelul fiind femeieCum aţi petrecut de cutremur?Sex şi agonie (arta lui Schiele)Apollinaire – sunetul cuvintelor ce nu pot fi rostiteCentenarul unei țări triste, dar pline de humorUnde se duc banii noştri, când se duc?