Nicolae Ceaușescu – dictator sau patriot?


Pentru că ne aflăm la un secol de la naşterea ultimului preşedinte comunist, Nicolae Ceauşescu, ne propunem o retrospectivă obiectivă (sine ira et studio, deci ”fără ură şi fără părtinire”) a perioadei în care ţara s-a numit Republica Socialistă România.

 

Detalii privind ascensiunea lui Ceauşescu:

1. Ceaușescu n-a preluat puterea prin comploturi, ci pentru că așa au indicat sovieticii.

2. Atuul lui Ceaușescu: stagiul de trei luni făcut în 1950 la Moscova (cursuri politico-ideologico-militare la Academia Militară „Frunze”). Posibil să fi fost racolat cu acea ocazie, așa se întâmpla cu studenții străini de la Moscova la începutul anilor ’50, sub Stalin.

3. În toate țările-satelit ale URSS, în anii ’50-’60, nimeni nu putea deveni conducător fără „viza” Moscovei.

4. Emil Bodnăraș, mare susținător al lui Ceaușescu în 1965, era agent sovietic.

5. În 1965, Biroul Politic al CC al PCR era dominat de oamenii Moscovei (cominterniști, staliniști, foști cursanți în URSS).

6. Și succesorul lui Ceaușescu, Ion Iliescu, a avut același atuu: stagiul politico-ideologic la Moscova. Dar atuul său a fost mai puternic: 5 ani în capitala comunismului mondial (1950-1955).

7. În 1989, Iliescu l-a împușcat pe Ceaușescu pentru că așa au decis sovieticii. Aceștia l-au considerat trădător pe Ceaușescu (care nu mai asculta de Gorbaciov). În schimb, Iliescu a rămas fidel Moscovei toată viața.

 


Aspecte pozitive

După o scurtă luptă pentru putere, după moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (1965), Nicolae Ceauşescu reuşeşte să ajungă la conducerea ţării.
Se remarcă printr-o tendinţă oarecum reformistă prin comparaţie cu neostalinismul lui Leonid Brejnev.

Ceauşescu nu ezită să devină popular, atât în ţară cât şi peste hotare:

Aprovizionarea populaţiei cu alimente şi bunuri de larg consum.
Slăbirea cenzurii şi deschiderea culturală către Occident.
Atitudinea faţă de invazia sovietică din Cehoslovacia din 1968.
Politica sa externă, de independenţă faţă de Uniunea Sovietică, aduce o oarecare deschidere a Statelor Unite faţă de România, care se va concretiza prin dobândirea clauzei naţiunii celei mai favorizate.

Document din anii ’50, când încă nu se romanţase biografia ”fiului poporului”.

Cele 7 minuni ale lui Ceauşescu
Detalii aici: Cele şapte MINUNI ale lui Ceauşescu! Din mâna conducătorului s-au născut bijuteriile României
1. Casa Poporului (astăzi „Palatul Parlamentului”)
2. Transfăgărăşanul
3. Canalul Dunăre-Marea Neagră
4. Metroul din Bucureşti
5. Barajul Vidraru
6. Hidrocentrala de la Porţile de Fier
7. Casa Radio (astăzi „Dâmbovița Center”).


Aspecte negative

Cartelă de pâine

Un grup de ţărani se împotriveşte colectivizării forţate; Ceauşescu ripostează cu focuri de mitralieră, ucigând mai multe persoane: HotNews.ro: „Martirii din Vadu Roşca”
Mari lucrări inutile: Canalul Dunăre–București, Canalul Siret–Bărăgan, Casa Radio, Combinatul KGOKOR de la Krivoi Rog, Ucraina, Calea ferată AlunuSeciurile, Calea ferată Hârlău–Botoșani, Calea ferată DângeniSăveni–Darabani.
Program redus la TV pentru reducerea consumului de energie electrică, deşi era o măsură ridicolă în contextul în care consumul casnic de electricitate era numai de 5% din consumul naţional. Astăzi suntem nemulţumiţi, când asaltaţi de telenovele şi de emisiuni de prost gust, spunem că nu avem ce vedea la televizor. Înainte de ’89 chiar era o realitate; programul TV conţinea doar realizările tovarăşului şi în cel mai bun caz câte un film nord-coreean.
Reforma lui Iulian Mincu, potrivit căreia carnea nu era un aliment sănătos şi astfel alimentarele s-au umplut cu peşte oceanic şi creveţi vietnamezi pe care nu îi cumpăra nimeni; aceasta a constituit un pretext pentru:
Consumul raţionalizat de alimente, introducerea cartelei de pâine: raţionalizarea hranei a fost o măsură care s-a impus de la sine pe fondul accentuării sărăciei în anii ’80:  Adevărul.ro: Ţara Umilinţei. Pentru o bucată de carne, orădenii se aşezau la coadă, în faţa alimentarelor, de la miezul nopţii   ☆☆☆  Adevarul.ro: Amintiri cu frigidere goale şi frig în case din „Epoca de Aur”
Poliţia politică supradimensionată (Departamentul Securității Statului, pe scurt: Securitatea şi care era susţinută de o vastă reţea de informatori sau turnători) prin intermediul căreia s-au comis numeroase încălcări ale drepturilor omului, abuzuri de tip stalinist (cenzură, stabilirea de domicilii forțate pentru oponenții regimului), e drept că nu la aceeaşi scară ca în epoca lui Gheorghiu-Dej.
Îngrădirea libertăţii de exprimare atinsese aspecte aberante. Astfel, maşinile de scris erau înregistrate; în cazul tipăririi de manifeste contra regimului, autorul ar fi fost imediat identificat.

Spectacol ce a avut loc în Bucureşti 1977.

Cultul personalităţii lui Ceauşescu: Majoritatea filmelor, poeziilor ”patriotice”, spectacolelor, picturilor aveau ca obiect imaginea şi numele,exemple: https://www.youtube.com/watch?v=TIh1BxuGd_A  ☆☆☆  https://www.youtube.com/watch?v=6fAgtXUrdAw  ☆☆☆  https://www.youtube.com/watch?v=5tVwJCjdG3E
Politica demografică: interzicerea întreruperilor de sarcină (celebrul Decret 770 din 1 octombrie 1966). Consecinţe: apariţia ”orfelinatelor groazei”, unde erau abandonaţi copiii nedoriţi, mulţi dintre ei contactând virusul HIV.
Cartuşul de Kent te scotea din orice încurcătură, cum ar fi trecerea cu maşina pe roşu sau în cazul când aveai nevoie să deschizi uşile unităţilor comuniste de alimentaţie pentru a face rost de carne sau ulei.
Raţia de portocale: mulţi români făceau eforturi supranaturale pentru a face rost de sărbătorile de iarnă fie de un kilogram de portocale, fie de banane pentru copii. Deşi le primeau sub brad, cei mici nu aveau voie să mănânce decât un pe zi pentru a le ajunge mai multă vreme.
Circulaţia alternativă duminica: înainte de Revoluţie străzile nu erau aglomerate, o maşină costa mai mult de 70.000 de lei, o sumă uriaşă. Dar pentru că benzina era din ce în ce mai greu de procurat, exista şi aici o raţie lunară, Ceauşescu a decis ca maşinile să circule alternativ, cel care aveau ultima cifră a numărului de înamtriculare pară circulau o duminică, iar cele cu cifra impară mergeau cealaltă duminică.

Coadă la cumpărarea unui produs alimentar.

Demontarea unor mituri

Se spune că învăţământul era de calitate.
Fals: În şcoli erau promovate beizadelele profesorilor sau ale ”cadrelor”. Totul se învăţa mecanic, sub ameninţarea bătăilor şi a pedepselor, fiind promovată ideea supunerii faţă de regimul totalitar. Era aceeaşi pondere ca ”vârfurilor”, dar şi a prostiei, numai că ”prostimea” era rapid înregimentată în câmpul muncii şi astfel nu mai era vizibilă. Acum sunt şomeri, asistaţi, inadaptabili … săraci şi …vizibili. Şi foarte suparati pe „capitalism”, „multinaţionale” (fabricile de ieri). Promovările şi avansările se făceau în funcţie de obedienţa faţă de partid si relaţiile acelei persoane.

Se spune că nu se murea de foame, că toţi aveau locuinţe, că era criminalitatea la cote reduse.
Fals: Se murea de foame şi de frig pe la Canal, în Bărăgan (să nu uităm situaţia dramatică a deportaţilor de acolo!) şi în alte ”destinaţii turistice” (ale Securităţii), dar aceste lucruri erau ascunse, căci mijloacele de informare erau obediente regimului.

Se spune că se putea face rost de alimente de calitate (carne, brânză etc.) dar cu anumite intervenţii şi că majoritatea se descurcau.
Răspuns: ”Majoritatea”, dar restul? Şi, dacă acesta este idealul comerţului şi al economiei, vă invit în Coreea de Nord.

Se spune că eliberarea de datorii externe ar fi o performanţă a regimului Ceauşescu.
Replică: De ce trebuia să scape ţara de datorii într-un timp record? Nu o putea face eşalonat, fără a se simţi greutatea pe umerii poporului?

Unii spun că indiferent de micile lipsuri ale vieții de-atunci, românii au dus-o mult mai bine decât după 1990! Toți aveau servici, casă și nimeni, dar absolut nimeni nu murea de foame, nu se sinucidea pentru că nu-și permitea plata ratelor la CEC, CAR sau bancă, se promova în funcție pe merit și „jaful” era infim comparativ cu cel comis de „democrați”.
Răspuns: Mici lipsuri?Este suficient să ne gândim la alimentele şi hainele care se cumpărau pe apucate, zeci de mii de infectaţi cu HIV şi alte boli din cauza că se făcea injecţie la sute de oameni cu aceeaşi seringă.  Să mai menţionăm pe cei care mureau incercând sa treacă graniţa (împuşcaţi de grăniceri) ori pentru un manifest împotriva regimului (şi erau torturaţi în beciurile Securităţii) sau miile de femei (nu se ştie numărul!) care au murit din cauza interzicerii avortului? Oare de ce făceau avort, de bun ce era regimul sau pentru că era o viaţă groaznică, iar un copil era o povară?

Comparaţia cu epoca post-decembristă.
Răspuns: Cei care fac astfel de comparaţii şi încep cu fraze de tip: „dar ăştia care ne conduc acum?” comit trei erori de logică:
✔ Este mai productiv să comparăm comunismul din România cu cel din alte ţări similare ca: Ungaria, Polonia, fosta Cehoslovacie etc., unde regimul politic a fost mai puţin brutal şi represiv faţă de populaţie.
✔ În mare parte, clasa conducătoare de acum este urmaşa celei de atunci sau este condusă din umbră de foştii securişti, foştii activişti de partid care, de fapt abia aşteptau să dispară Ceauşescu pentru a putea cheltui liniştit valuta acumulată.
✔ În acest articol se discută despre regimul politic al lui Ceauşescu, istoria ţării de după ’90 constituind un alt subiect.

 

1986. Ceaușescu a vizitat China și Coreea de Nord în 1971 și s-a întors în țară cu dorința megalomană de a-și auzi numele strigat de mii de oameni. De atunci, paradele au devenit o distracție națională obligatorie, pentru care oamenii erau aduși cu autobuzele din toată țara. Spectacole de genul ăsta au ajuns să aibă loc la orice festivitate. De exemplu, la începutul anului școlar, elevii îl așteptau pe Ceaușescu în soare și nouă ore, ca de cele mai multe ori el să nu apară. Copiii selectați special pentru această ocazie erau ținuți în carantină zile în șir, ca Ceaușescu să nu fie expus vreunui virus gripal.


Curiozităţi

Ceauşescu a fost singurul român care a avut onoarea de a se plimba cu caleaşca reginei Angliei:  Evz.ro: Ceauşescu şi celebra vizită din Anglia
Cultul lui Ceauşescu a fost interzis în iulie 2015:   Adevarul.ro: „Cultul lui Ceauşescu a fost interzis prin lege”
Ceauşescu a scăpat aproape nevătămat dintr-un accident aviatic; acesta a avut loc la 5 noiembrie 1957, când o delegaţie românească se deplasa la Moscova pentru a participa la aniversarea Marii Revoluții Socialiste din Octombrie.
Salariul oficial al lui Ceaușescu era de 18.000 lei (aproximativ 1.200 dolari la cursul oficial de schimb din 1989). Luxul în care trăia familia Ceaușescu era finanțat din bani publici.
Liderul comunist era fan al serialului american Kojak.
Alte curiozităţi: Trei mituri despre viaţa dictatorului Nicolae Ceauşescu ☆☆☆ Fapte şi ficţiuni despre fostul „Conducător“ ☆☆☆ Viața lui Nicolae Ceaușescu


Concluzii

Comunismul este o aberație economico-socială. Proprietatea este anulată, ca atare proprietatea intelectuală este anulată și astfel, progresul tehnologic este redus la zero direct din prospect. În comunism, nu cumpărătorul decide nivelul de ofertă, ci „Partidul”(!?!). Nefiind nimeni proprietar pe mijloacele de producție, mărfurile dispar treptat de pe piață, iar inovația va fi redusă la zero.
Exemplul economic al SUA, Germania, Japonia, Coreea de Sud şi al altor ţări, care au importat modelul economic liberal, este edificator. Astfel, Coreea de Sud, o ţară săracă şi subdezvoltată după război, azi are o economie dinamică ce concurează SUA în multe domenii de vârf (Apple SUA cumpără anumite componente de la Samsung), Japonia, cu materii prime ZERO, azi are un PIB de circa 5 trilioane de dolari pe an!
E posibil ca mulţi să fi trăit bine pe vremea lu’ Ceaşcă. Dar ar fi bine ca aceştia să se gândească şi la sutele de mii de persoane (să nu zic milioane) care au suferit datorită deciziilor sale aberante. Printre aceştia se numără: copiii abandonaţi în leagăne, femeile care au avortat ilegal (multe pierzându-şi viaţa), ţăranii cooperatori care, după ce le-au fost confiscate pământurile, au muncit pe un salariu de mizerie (şi au acum o pensie de mizerie), cei care au pierdut mii de ore din viaţă la cozile de la pâine şi alte alimente, cei persecutaţi şi torturaţi de securişti etc. etc…

Ceauşescu a construit pentru măreţia socialismului şi pentru propriile ambiţii faraonice, nu pentru popor şi nici pentru ţară. A sacrificat fără sa clipeasca destine, oameni şi familii, ca sa esueze lamentabil intr-o republica a intunericului, frigului si fricii. Daca nu cunoasteti istoria comunismului ceausist, cititi „Orizonturi rosii”, a lui Pacepa. Dar, mai ales, discutati cu oamenii care au trait si au suferit in timpul dictaturii lui Ceausescu. Interesati-va de cazul lui Gheorghe Ursu, al lui Paul Goma, al Doinei Cornea si ale atator oameni martirizati de un dictator dement si agramat. Incercati sa ascultati unul dintre discursurile lui balbaite si incoerente, pana la capat. Aflati cum aratau orasele si satele, inainte de sistematizarile lui salbatice.

 

 

Critica comunismului

https://www.facebook.com/freija.vanir/posts/743262689097829

A…tot aud, printre laudele aduse lui Ceaușescu, faptul că „a plătit datoriile țării”. Sunt curioasă și eu, ca omul, cine făcuse împrumuturile ălea care trebuiau plătite?

Relaţia cu FMI a constat în trei acorduri stand-by. Primul a fost aprobat pe 3 octombrie 1975 şi a fost finalizat cu succes pe 2 octombrie.1976.

În cele 12 luni în care a funcţionat acordul, România a primit 95
de milioane DST (Drepturile speciale de tragere – moneda globală pentru
rezervele valutare utilizată în tranzacţiile FMI începând cu 1969. Până
la criza financiară din 1973, DST-ul a fost evaluat la paritate cu
dolarul. Ulterior, valoarea monedei FMI s-a calculat în funcţie de rata
de schimb a celor mai puternice monede de pe piaţă. În perioada
1981-1985, 1 DST a valorat în medie 0.54 dolari americani.) .
Al doilea acord a fost aprobat pe 9 septembrie 1977 şi a fost încheiat pe 8 septembrie 1978. România a primit 64,1 milioane DST. Cel de-al
treilea acord, în valoare de 1.102,5 milioane DST, a fost încheiat pe 15
iunie 1981. A fost însă reziliat după 30 de luni de la semnare, pe 14
ianuarie 1984. România împrumutase deja 817,5 milioane DST de la FMI .
Aşadar, împrumuturile cumulate de la Banca Mondială şi de la FMI au
creat o datorie a României de peste 6 miliarde de dolari!

Ce a fost de platit au platit tot prostii , vezi poporul. Au platit si o sa plateasca incontinuare. Nu de acum ci din toate timpurile. Asa a fost si asa va fi si in viitor.

Eu am invatat la scoala c aindustrializarea Romaniei s-a facut pe bani imprumutati. Dar ca managementul comunist n-a fost in stare sa urmeze masterplan-ul astfel ca investitiile n-au adus rezultatuls contat …asa ca Romania a ajuns la sf. anilor ’70 in imposibilitatea de a-si mai plati datoriile..

Plata externa a datoriilor a fost un motiv important pentru situatia dezolanta a Romaniei dupa 90. Din moment ce banii veneau in conturile bancherilor fara sa depuna eforturi e normal ca nu i-au interesat sa investeasca aici sa mearga lucrurile. Asa dupa 90 nu prea erau doritori de investitii serioase pentru ca era mai usor sa ne jecmaneasca.

el a afcut datoriile in anii 70 ptr dezvoltarea industriei in special grele, metalurgica, siderurgica, apoi petrochimica si altele. Multe din fabricile si combinatele facute de el atunci nu au rezistat dupa 90. Altfel spus datoria aia a fost facuta cam degeaba si deci si efortul de a plati degaba. (E adevarat ca dupa 90 multe din aceste combinate/fabrici/uzine au fost si „ajutate” sa nu reziste, dar asta e deja alta discutie. Nu a declarat Petre Roman in 1990 ca totul e un morman de fiare vechi? ca sa aiba motiv sa vanda ieftin cui trebuia).

 

 

 

 

 

 

iar kestia asta ca e bine ca a platit datoria, dar intr-un sistem falimentar este la fel de relevant ca un concert bun pe un vapor ce se scufunda. Si pe Titanic orchestra a cantat pana in ultima clipa. E ca si cum am zice ca ce bine era pe Titanic, caci orchestra canta asa frumos!

eu cand aud asta ca ce bine a facut Ceausescu cu plata doatoriei, dac ae de la persoane varsta III, nu comentez, dar daca aud de la persoane tinere si daca mai au si studii economice, mooor de ciuda, devin chiar intolerant si trebuie sa contraatac!

Planul a fost urmat, insa n-a corespuns realitatii. A fost importata foarte multa tehnologie, insa fie era depasita, cu consum mare de energie, si devenise nerentabila in occident, si aia i-au pasat-o lui nea Nicu la preturi umflate, ca sa scape de ea, fie si cand era moderna a fost prost integrata datorita managementului defectuos inerent unei economii planificate. De exemplu mi-a spus tata care a facut multi ani service pe masini unelte si comenzi numerice ca au stat unele Siemens in depozitele unei fabrici ani de zile, pentru ca aia n-au stiut sa le integreze in productie. Pur si simplu li s-au dat in brate si li s-a spus: descurcati-va cu ele, pentru ca desteptii de la comitetul planificarii n-au cumparat nici comisionarea nici service-ul de la vest-germani, pentru ca in aroganta lor au zis ca suntem destul de destepti sa le comisionam si reparam singuri. In plus, si unde s-au pus cu succes in functiune, productia nu a fost adaptata cerintelor pietei, si s-a produs enorm pe stoc. Multe stocuri au fost lichidate prin vanzare sub pretul de productie, de multe ori in contrapartida cu produse, prin diverse tari de lumea a 3-a. Cam asa „functioneaza” economia planificata.

De-asta „investitiile” lui Ceausescu nu numai ca nu s-au putut recupera, dar au produs si costuri suplimentare: materia prima si energia, forta de munca, stocurile, toate astea implica costuri. Pana la urma datoria a fost platita prin supraexportul de produse agricole, in conditiile in care, contrar miturilor, randamentul agricol era cu zeci de procente mai mic decat azi la majoritatea culturilor. Din dorinta de a da bine la nivele superioare ale aparatului de partid, aproape toata lumea raporta depasirea planului de productie, care in realitate nu se facea. Cand venea timpul ca productia sa fie redistribuita, se lua maximul, si de multe ori ceea ce ramanea era insuficient pentru nevoile locale. Astfel se ajungea la o penurie generalizata, la toate nivelurile.

In Venezuela se intampla acelasi cacat acum. Dupa ce au nationalizat fabricile care erau, nu s-a mai produs mai nimic, pentru ca politrucii pusi sa le conduca habar nu aveau. Dupa 15 ani de „bolivarianism” nu se mai gaseste in magazine nici macar curpapir, ba chiar si benzina a fost rationalizata, intr-una din tarile cele mai bogate in hidrocarburi. Comunismul esueaza in mod lamentabil indiferent de tara in care e aplicat, iar semnele esecului sistematic sunt aceleasi.

in 1981 datoria externa era cam de 12 mld $. Destul de mica raportat la ce e acum. Dar suficient de mare ptr a-l ingrijora pe nea Nicu.
In iulie 1981 a fost pe piata monetara un soc al dobanzilor datoria politicii monetare a lui Paul Volker (presedint

ele FED), astfel incat rata dobanzii pe dolar a ajuns la vreo 15%. Asta i-a pus in freza pe debitorii in dolari, inclusiv Romania. Atunci am fost la un pas de incapacitate de plata (sovereign debt default). Au fost vreo 3 zile de foc, s-au facut imprumuri de urgenta pe termen scurt la costuri mari, pana la urma situatia a fost salvata in extremis, RO nu a defaultat.
Cand a auzit Ceausescu, s-a facut foc si para, oricum era el stresat de datorie. A zis: Gata platim tot!!!
Cam asta e istoria deciziei de plata anticipata a datoriei.

acum datoria externa suverana e vreo 50 mld euro, adica peste 60 mld$, deci de > 5 ori decat in 1981. Eadevarat ca si PIBUL e mult >.

Problema e ca si acum suntem plini de datorii…

Da, insa mare parte din ea a fost facuta taman pentru a tine pe linea de plutire tot felul de scheme socialiste falimentare, pentru a unge diverse grupuri de interese prin contracte paguboase, si pentru a tine pe linia de plutire companii ineficiente, fie de stat, fie privatizate doar cu numele. Deci practic e doar o diferenta de grad intre socialismul corporatist actual si comunismul de acum 30 de ani.

https://www.facebook.com/alexandrunicolin/posts/10202048404011907

Pana si in ziua de azi mai exista suficienti imbecili care il lauda pe Nicolae Ceausescu ca „a construit” si mai ales „a lasat tara fara datorii”. Defapt ceea ce a facut a fost ruinarea sistematica a populatiei, printr-un sir de investitii care au esuat, si care au fost facute pe datorie, din imprumuturi luate la dobansi uriase de la institutiile monetare internationale – FMI si BM:

Apare recurent tema ca „n-a fost implementat bine comunismul” sau „nu s-a respectat planul”. Inrealitate planul a fost urmat, de multe ori cu obstinatie, insa n-a corespuns realitatii. A fost importata foarte multa tehnologie, insa fie era depasita, cu consum mare de energie, si devenise nerentabila in occident, si aia i-au pasat-o lui nea Nicu la preturi umflate, ca sa scape de ea, fie si cand era moderna a fost prost integrata datorita managementului defectuos inerent unei economii planificate.

De exemplu mi-a spus tata care a facut multi ani service pe masini unelte si comenzi numerice ca au stat unele Siemens in depozitele unei fabrici ani de zile, pentru ca aia n-au stiut sa le integreze in productie. Pur si simplu li s-au dat in brate si li s-a spus: descurcati-va cu ele, pentru ca desteptii de la comitetul planificarii n-au cumparat nici comisionarea nici service-ul de la vest-germani, pentru ca in aroganta lor au zis ca suntem destul de destepti sa le comisionam si reparam singuri. In plus, si unde s-au pus cu succes in functiune, productia nu a fost adaptata cerintelor pietei, si s-a produs enorm pe stoc. Multe stocuri au fost lichidate prin vanzare sub pretul de productie, de multe ori in contrapartida cu produse, prin diverse tari de lumea a 3-a. Cam asa „functioneaza” economia planificata.

De-asta „investitiile” lui Ceausescu nu numai ca nu s-au putut recupera, dar au produs si costuri suplimentare: materia prima si energia, forta de munca, stocurile, toate astea implica costuri. Pana la urma datoria a fost platita prin supraexportul de produse agricole, in conditiile in care, contrar miturilor, randamentul agricol era cu zeci de procente mai mic decat azi la majoritatea culturilor. Din dorinta de a da bine la nivele superioare ale aparatului de partid, aproape toata lumea raporta depasirea planului de productie, care in realitate nu se facea. Cand venea timpul ca productia sa fie redistribuita, se lua maximul, si de multe ori ceea ce ramanea era insuficient pentru nevoile locale. Astfel se ajungea la o penurie generalizata, la toate nivelurile.

In Venezuela se intampla acelasi cacat acum. Dupa ce au nationalizat fabricile care erau, nu s-a mai produs mai nimic, pentru ca politrucii pusi sa le conduca habar nu aveau. Dupa 15 ani de „bolivarianism” nu se mai gaseste in magazine nici macar curpapir, ba chiar si benzina a fost rationalizata, intr-una din tarile cele mai bogate in hidrocarburi. Comunismul esueaza in mod lamentabil indiferent de tara in care e aplicat, iar semnele esecului sistematic sunt aceleasi.

Comunismul a fost idee proasta aplicata cu indirjire, iar regimul comunist din Romania a rezistat:
– in anii ’50, pentru ca a furat prin nationalizare fabricile „burghejilor”;
– in anii ’60, pentru ca a furat prin colectivizare gospodariile „chiaburilor”;

– in anii ’70, pentru ca s-a imprumutat la „imperialistii” din Occident;
– in anii ’80 nu a mai avut de unde sa ia si s-a prabusit.

Practic comunismul din anii 1960-80 a trait pe datorie, si prin convertirea ineficienta si consumul capitalului confiscat in deceniile precedente. Mare parte din ce a lasat in urma n-a mai putut fi folosit, pentru ca n-au existat nici motivatia, nici cunostintele necesare integrarii lor intr-un sistem de piata, si pentru ca o mare parte era deja depasita moral. Ce s-ar mai fi putut salva s-a degradat, sau vandut la pret de fiare vechi de catre diversi „baieti destepti” pentru ca s-au amanat la infinit reformele dure care ar fi fost necesare. Reformistii timizi care au mai existat au fost descurajati si exclusi, uneori in mod violent, de catre cei care doreau in fapt conservarea sistemului comunist, cu largul concurs al unor segmente ale „clasei muncitoare”. Un Vaclav Klaus sau un Leszek Balcerowicz ar fi sfarsit probabil batuti de mineri in Romania lui nea Nelu.

Pai e mai rau decat ar fi putut sa fie taman pentru ca nu s-au facut reformele de care vorbeam mai sus. Cu unii mai deschisi la minte am fi fost precum Cehia si Polonia acum.

Nici atunci, si nici acum nu avem politicieni de talia celor pe care ii au ei. Poate fi comparat Balcerowicz cu Vacaroiu sau Tusk cu Ponta? De exemplu polonezii au negociat la sange si pretul autostrazilor. Le-au facut si la 1/3 din pretul la care s-aufacut la noi. In timpul crizei n-au avut recesiune. Mai calca si ei in strachini, de exemplu cu discutiile despre nationalizarea fondurilor private de pensii. Insa per total cred ca au fost si sunt in cele mai multe privinte un model demn de urmat pentru Romania.

http://asapteadimensiune.ro/de-ce-nostalgicii-comunismului-ar-trebui-impu%C8%99ca%C8%9Bi.html

http://www.analizeeconomice.ro/2014/10/cinci-mituri-false-despre-economia-de.html

De ce nostalgicii comunismului ar trebui împușcați

sâmbătă, octombrie 25, 2014 19:43

Posted in category Dictatura comunistă

1 comentariu

Doar așa au făcut bolșevicii cu toți cei care negau “Raiul” comunist. Dar nu doar răzbunarea este un argument. Poate disprețul de care dau dovadă pupincuriștii lui Ceașcă este un alt argument. Dispreț față de suferințele miilor de nevinovați uciși în temnițele comuniste. Ura bolșevicilor față de o societate liberă este maximă. Nu pot accepta că noi nu suntem iarăși în lanțuri. Că nu există din nou cenzura și îndobitocirea oficială. Poate au uitat (greu de crezut) cum a fost. Noi, cei puțini poate, știm exact cum a fost în comunism. Iată câteva amintiri din lagărul sovietic.

  • Înainte de a începe anul școlar sau universitar, mergeai la așa-zisele munci agricole. Prin frig, prin noroi, prin prostie și mârlănie, colindai tarlalele patriei pentru a avea pâinea la rație și a umple de dolari conturile Securității, bani din care, ulterior, securistul Dan Voiculescu și-a tras imperiu media, ce a țiganizat la greu România. Evident, vinovată pentru ascensiunea țiganilor este democrația.
  • După niște ani de muncă la CAP (Cooperativa Agricolă de Producție), aveai o pensie din care aproape mureai de foame. Bunica mea din partea mamei, ce lucrat la CAP “doar” 15 ani (așa s-a întâmplat) și apoi a ieșit la pensie, a avut uriașa pensie de 60 de lei. Ca să realizați ce înseamnă acești bani, prețul unei franzele în anii ’80 ai secolului trecut era de 5 lei. Dar, vorba nostalgicilor comuniști, Romania exporta cereale, nu ca azi.
  • Dacă erai elev de liceu, în vacanța de vară trebuia să faci două săptămâni pe muncă patriotică. Doar nu era să huzurești după un an de învățat. Drept urmare, te asteptau două săptămâni de muncă pe ogoarele patriei (în cazul meu), cu hrană rece de acasă, doar pe trepădușii bolșevici nu-i interesa defel situația ta. Erai un sclav pe moșia lor.

Cinci mituri false despre economia de dinainte de 1989
Miturile economiei românești din perioada regimului comunist sunt folosite ca argument de fiecare dată când nostalgicii după acel regim au prilejul să-și facă publice opiniile.

  1. Un prim mit e acela potrivit căruia economia de atunci era superioară celei de astăzi în ceea ce privește dimensiunile. Fals.
    Economia de astăzi comensurată prin valoarea PIB în USD este de peste trei ori mai mare decât economia ultimului an de comunism calculată la valoarea de atunci în USD. Anul 1989 era unul de scădere economică față de cel anterior. PIB-ul național de la acea dată raportat la cursul oficial al dolarului (1 dolar = 14,92 lei), avea o valoare de 53,6 miliarde USD. PIB-ul României în anul 2013, calculat în USD la cursul de anul trecut (1 dolar = 3,3279 lei), a fost de 189,6 miliarde. Dacă luăm în calcul devalorizarea dolarului din 1989 încoace, ceea ce înseamnă că un dolar din anul 1989 valora circa 1,92 dolari anul trecut, atunci rezultă că, la valoarea reală a dolarului, PIB-ul din 2013 e aproape de două ori mai mare decât cel din 1989 (98,7 mld. USD față de 53,6 mled. USD). Oricum ai calcula, fie la valoarea reală, fie la cea nominală a dolarului, rezultatul e că economia din 2013 este mai dezvoltată decât cea din 1989.
  2. Al doilea mit e legat de productivitatea proverbială a industriei din regimul comunist. Și acest mit este fals.
    Industria de dinainte de 1989 avea un aport la formarea pib-ului de 46%, ceea ce însemna în cifre absolute circa 24,6 mld. USD (la cursul din 1989). În anul 2013, aportul industriei la formarea pib-ului național era de 30%, respectiv 56,8 mld. USD (la cursul din 2013). Aducând cele două valori la prețuri comparabile, rezultă că anul trecut industria a însumat circa 29,6 mld. USD (56,8/1,92=29,6). Deci, chiar și la valoare reală, există o creștere. Dacă ținem cont că în 1989 existau circa 3,84 milioane de angajați în sectorul industrial, iar în anul 2013 numărul acestora era de circa 1,36 milioane, atunci e mai mult decât evident că nu se poate vorbi de o productivitate superioară înainte de 1989. În valori reale, productivitatea unui angajat în sectorul industrial din România anului 2013 e de trei ori mai mare decât cea înregistrată de un angajat din 1989 (21.702$ față de 6.413$). Așa se explică și de ce în era comunistă nu exista șomaj. El exista, dar era bine mascat prin numărul de angajați supradimensionat, și de aici provine productivitatea extrem de redusă.
  3. Al treilea mit e legat de exporturile realizate înainte de 1989.
    Anul căderii comunismului a avut un total al exporturilor de circa 10,5 mld. USD la cursul oficial din acel an. Exporturile pe anul 2013 au totalizat circa 65,8 mld. USD la cursul de anul trecut. Aplicând deflatarea aferentă dolarului, rezultă un total de 34,3 mld. USD echivalenți cu anul 1989. Deci, exporturile de anul trecut sunt de trei ori și ceva mai mari la valoarea reală decât cele din 1989.
  4. Toată lumea avea o locuință.
    De fapt, toată lumea stătea într-o locuință, mai mult sau mai puțin înghesuiți, proprietatea statului reprezentând circa o treime din totalul de locuințe (2,61 milioane din totalul de 8 milioane). În mediul urban circa 56% din locuințe erau în proprietatea statului. Față de 1989, fondul de locuințe a crescut cu aproape 800 mii, deci aproximativ cu 10%, iar proprietatea de stat s-a diminuat până la 1,16% din totalul locuințelor. Dacă raportăm numărul de persoane pe locuință la numărul total de locuințe, rezultă că aproximativ o treime din români stăteau în locuințe închiriate de la stat înainte de 1989, față de circa 1,16%, câți erau în această situație anul trecut.
  5. Productivitatea la hectar în agricultura CAP-urilor era mult superioară celei de astăzi.
    Agricultura comunistă era poate mai organizată, dar în nici un caz nu putea fi bănuită de productivitate. Producțiile medii la hectar în anul 1989 erau:
    Cereale boabe – 3.011 kg/ha;
    Grâu – 3.235 kg/ha;
    Porumb boabe – 2.756 kg/ha;
    Floarea soarelui – 1.409 kg/ha;
    Rapiță – 831 kg/ha;
    Cartofi – 10.964 kg/ha.
    Producțiile medii la hectar în 2013 erau : cereale boabe – 3.854 kg/ha; grâu – 3.468 kg/ha; porumb boabe – 4.488 kg/ha; floarea soarelui – 1.993 kg/ha; rapiță – 2.408 kg/ha; cartofi – 15.953 kg/ha.
    Chiar și producțiile totale la nivel național sunt superioare celor din 1989. Astfel, dacă în 1989, producția totală de cereale boabe se ridica la 17,17 mil. tone, în 2013 producția a fost de 20,89 mil. tone. La porumb boabe, producția în 2013 a fost de 11,3 mil. tone, față de 6,8 mil. tone în 1989. La floarea soarelui, producția totală a crescut de 4 ori ( 2,1 mil tone față de 0,5 mil. tone), la rapiță de 60 ori. Creșteri mici s-au înregistrat la cartofi și grâu boabe. Numărul de tractoare agricole a crescut față de 1989 cu 50% (de la 127 mii la 191 mii). În ceea ce privește cantitatea de insecticide folosită, aceasta este de peste 22 de ori mai mică, circa 822 mii kg substanță activă față de 18,5 milioane kg în anul 1989.

Nostalgia după timpurile de mult apuse cred că ține mai mult de regretul unei tinereți trecute decât de cel al unor timpuri economice glorioase.

 

 

Vezi şi

Cinci mituri false despre economia de dinainte de 1989

Serial: Sfârşitul Ceauşeştilor:
1. „Prietenul” Gorbaciov strânge lațul
2. Întâlnirea de la Malta
3. „Să se retragă trupele sovietice din Cehoslovacia!”
4. „Să trăim noi până atunci!”
5. Gorbaciov despre Ceaușescu: „impertinent, fanfaron, demagog”
6. Schema sovietică: răsturnarea lui Jivkov
7. Comploturile anti-Ceaușescu
8. Măgureanu îl pregătea pe Iliescu din 1974, sub umbrela sovieticilor
9. FSN era pregătit să proclame „victoria revoluției” încă din 1987
10. Bătrânul KGB-ist și tânărul KGB-ist
11. Silviu Brucan, agentul de pe axa Est-Vest
12. „Scrisoarea celor 6”: Poştaşul vine de la Moscova
13. Mari fricțiuni între semnatarii „Scrisorii celor 6”
14. Se strânge lațul: „agenturile” intră în acțiune




Paginile blogului nicolae-coman.ro

Pagina principalăRegele Mihai și mizeria clasei politice contemporaneIstorie universalăStatul paralel regalRămas bun, Majestate!Retrospectiva anului 2017CuriozităţiCălătorie până în anul 2050Cele mai rapide trenuri din 2017Eminescu şi ştiinţaNicolae Ceaușescu – dictator sau patriot?”Sabaton” – o lecție de istorie în stil power metalŞapte secole de la moartea lui Mircea cel BătrânStatistici FacebookUn secol de la moartea lui Gustav KlimtJoseph Fourier și efectul de serăIon Creangă – reformator didactic și religiosNoi suntem urmași ai RomeiMedicină și șarlatanie100 de ani de la moartea lui DelavranceaUn secol de la moartea lui CoșbucTrei secole de la naşterea Mariei Gaetana AgnesiFormaţia „Scorpions” sau arta efemeruluiZiua copiilor şi tumbele acestora în faţa politicienilor2 iunie – Ziua Națională a ItalieiSuedia, ţara politicienilor fără privilegii4 Iulie – Ziua Statelor Unite ale AmericiiDespre numere trapezoidaleTransilvania – o mică Europă dincolo de CarpațiPulanul poPULIst al PSD-uluiCeauşescu – floarea cu care nu se face Primăvara de la Praga?Firea vs. Dragnea sau ”Războiul celor două roze PSD”Referendumul Lăcustelor Negre şi al Ciumei RoşiiEşecul referendumului pentru familia tradiţională145 de ani de la naşterea lui Gheorghe ŢiţeicaViitor de aur ţara noastră areIliescu – coşmarul repetat al istorieiCum nu poți lua Nobelul fiind femeieCum aţi petrecut de cutremur?Sex şi agonie (arta lui Schiele)Apollinaire – sunetul cuvintelor ce nu pot fi rostiteCentenarul unei țări triste, dar pline de humorUnde se duc banii noştri, când se duc?Discursul lui Dragnea sau Apogeul maşinii politice manipulatoare22 Decembrie sau Fals eseu despre libertateDe ce nu pot fi mai bun?Monarhie vs. BolşevismRetrospectiva anului 2018Civilizaţie vs. ţopârlănieFreamătul eminescian al bastoanelor de cauciucZiua UNIRII sau Ziua URINII?