Nicolae Ceaușescu – dictator sau patriot?


Pentru că ne aflăm la un secol de la naşterea ultimului preşedinte comunist, Nicolae Ceauşescu, ne propunem o retrospectivă obiectivă (sine ira et studio, deci ”fără ură şi fără părtinire”) a perioadei în care ţara s-a numit Republica Socialistă România.

 

Detalii privind ascensiunea lui Ceauşescu:

1. Ceaușescu n-a preluat puterea prin comploturi, ci pentru că așa au indicat sovieticii.

2. Atuul lui Ceaușescu: stagiul de trei luni făcut în 1950 la Moscova (cursuri politico-ideologico-militare la Academia Militară „Frunze”). Posibil să fi fost racolat cu acea ocazie, așa se întâmpla cu studenții străini de la Moscova la începutul anilor ’50, sub Stalin.

3. În toate țările-satelit ale URSS, în anii ’50-’60, nimeni nu putea deveni conducător fără „viza” Moscovei.

4. Emil Bodnăraș, mare susținător al lui Ceaușescu în 1965, era agent sovietic.

5. În 1965, Biroul Politic al CC al PCR era dominat de oamenii Moscovei (cominterniști, staliniști, foști cursanți în URSS).

6. Și succesorul lui Ceaușescu, Ion Iliescu, a avut același atuu: stagiul politico-ideologic la Moscova. Dar atuul său a fost mai puternic: 5 ani în capitala comunismului mondial (1950-1955).

7. În 1989, Iliescu l-a împușcat pe Ceaușescu pentru că așa au decis sovieticii. Aceștia l-au considerat trădător pe Ceaușescu (care nu mai asculta de Gorbaciov). În schimb, Iliescu a rămas fidel Moscovei toată viața.

 


Aspecte pozitive

După o scurtă luptă pentru putere, după moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (1965), Nicolae Ceauşescu reuşeşte să ajungă la conducerea ţării.
Se remarcă printr-o tendinţă oarecum reformistă prin comparaţie cu neostalinismul lui Leonid Brejnev.

Ceauşescu nu ezită să devină popular, atât în ţară cât şi peste hotare:

Aprovizionarea populaţiei cu alimente şi bunuri de larg consum.
Slăbirea cenzurii şi deschiderea culturală către Occident.
Atitudinea faţă de invazia sovietică din Cehoslovacia din 1968.
Politica sa externă, de independenţă faţă de Uniunea Sovietică, aduce o oarecare deschidere a Statelor Unite faţă de România, care se va concretiza prin dobândirea clauzei naţiunii celei mai favorizate.

Document din anii ’50, când încă nu se romanţase biografia ”fiului poporului”.

Cele 7 minuni ale lui Ceauşescu
Detalii aici: Cele şapte MINUNI ale lui Ceauşescu! Din mâna conducătorului s-au născut bijuteriile României
1. Casa Poporului (astăzi „Palatul Parlamentului”)
2. Transfăgărăşanul
3. Canalul Dunăre-Marea Neagră
4. Metroul din Bucureşti
5. Barajul Vidraru
6. Hidrocentrala de la Porţile de Fier
7. Casa Radio (astăzi „Dâmbovița Center”).


Aspecte negative

Cartelă de pâine

Un grup de ţărani se împotriveşte colectivizării forţate; Ceauşescu ripostează cu focuri de mitralieră, ucigând mai multe persoane: HotNews.ro: „Martirii din Vadu Roşca”
Mari lucrări inutile: Canalul Dunăre–București, Canalul Siret–Bărăgan, Casa Radio, Combinatul KGOKOR de la Krivoi Rog, Ucraina, Calea ferată AlunuSeciurile, Calea ferată Hârlău–Botoșani, Calea ferată DângeniSăveni–Darabani.
Program redus la TV pentru reducerea consumului de energie electrică, deşi era o măsură ridicolă în contextul în care consumul casnic de electricitate era numai de 5% din consumul naţional. Astăzi suntem nemulţumiţi, când asaltaţi de telenovele şi de emisiuni de prost gust, spunem că nu avem ce vedea la televizor. Înainte de ’89 chiar era o realitate; programul TV conţinea doar realizările tovarăşului şi în cel mai bun caz câte un film nord-coreean.
Reforma lui Iulian Mincu, potrivit căreia carnea nu era un aliment sănătos şi astfel alimentarele s-au umplut cu peşte oceanic şi creveţi vietnamezi pe care nu îi cumpăra nimeni; aceasta a constituit un pretext pentru:
Consumul raţionalizat de alimente, introducerea cartelei de pâine: raţionalizarea hranei a fost o măsură care s-a impus de la sine pe fondul accentuării sărăciei în anii ’80:  Adevărul.ro: Ţara Umilinţei. Pentru o bucată de carne, orădenii se aşezau la coadă, în faţa alimentarelor, de la miezul nopţii   ☆☆☆  Adevarul.ro: Amintiri cu frigidere goale şi frig în case din „Epoca de Aur”
Poliţia politică supradimensionată (Departamentul Securității Statului, pe scurt: Securitatea şi care era susţinută de o vastă reţea de informatori sau turnători) prin intermediul căreia s-au comis numeroase încălcări ale drepturilor omului, abuzuri de tip stalinist (cenzură, stabilirea de domicilii forțate pentru oponenții regimului), e drept că nu la aceeaşi scară ca în epoca lui Gheorghiu-Dej.
Îngrădirea libertăţii de exprimare atinsese aspecte aberante. Astfel, maşinile de scris erau înregistrate; în cazul tipăririi de manifeste contra regimului, autorul ar fi fost imediat identificat.

Spectacol ce a avut loc în Bucureşti 1977.

Cultul personalităţii lui Ceauşescu: Majoritatea filmelor, poeziilor ”patriotice”, spectacolelor, picturilor aveau ca obiect imaginea şi numele,exemple: https://www.youtube.com/watch?v=TIh1BxuGd_A  ☆☆☆  https://www.youtube.com/watch?v=6fAgtXUrdAw  ☆☆☆  https://www.youtube.com/watch?v=5tVwJCjdG3E
Politica demografică: interzicerea întreruperilor de sarcină (celebrul Decret 770 din 1 octombrie 1966). Consecinţe: apariţia ”orfelinatelor groazei”, unde erau abandonaţi copiii nedoriţi, mulţi dintre ei contactând virusul HIV.
Cartuşul de Kent te scotea din orice încurcătură, cum ar fi trecerea cu maşina pe roşu sau în cazul când aveai nevoie să deschizi uşile unităţilor comuniste de alimentaţie pentru a face rost de carne sau ulei.
Raţia de portocale: mulţi români făceau eforturi supranaturale pentru a face rost de sărbătorile de iarnă fie de un kilogram de portocale, fie de banane pentru copii. Deşi le primeau sub brad, cei mici nu aveau voie să mănânce decât un pe zi pentru a le ajunge mai multă vreme.
Circulaţia alternativă duminica: înainte de Revoluţie străzile nu erau aglomerate, o maşină costa mai mult de 70.000 de lei, o sumă uriaşă. Dar pentru că benzina era din ce în ce mai greu de procurat, exista şi aici o raţie lunară, Ceauşescu a decis ca maşinile să circule alternativ, cel care aveau ultima cifră a numărului de înamtriculare pară circulau o duminică, iar cele cu cifra impară mergeau cealaltă duminică.

Coadă la cumpărarea unui produs alimentar.

Demontarea unor mituri

Se spune că învăţământul era de calitate.
Fals: În şcoli erau promovate beizadelele profesorilor sau ale ”cadrelor”. Totul se învăţa mecanic, sub ameninţarea bătăilor şi a pedepselor, fiind promovată ideea supunerii faţă de regimul totalitar. Era aceeaşi pondere ca ”vârfurilor”, dar şi a prostiei, numai că ”prostimea” era rapid înregimentată în câmpul muncii şi astfel nu mai era vizibilă. Acum sunt şomeri, asistaţi, inadaptabili … săraci şi …vizibili. Şi foarte suparati pe „capitalism”, „multinaţionale” (fabricile de ieri). Promovările şi avansările se făceau în funcţie de obedienţa faţă de partid si relaţiile acelei persoane.

Se spune că nu se murea de foame, că toţi aveau locuinţe, că era criminalitatea la cote reduse.
Fals: Se murea de foame şi de frig pe la Canal, în Bărăgan (să nu uităm situaţia dramatică a deportaţilor de acolo!) şi în alte ”destinaţii turistice” (ale Securităţii), dar aceste lucruri erau ascunse, căci mijloacele de informare erau obediente regimului.

Se spune că se putea face rost de alimente de calitate (carne, brânză etc.) dar cu anumite intervenţii şi că majoritatea se descurcau.
Răspuns: ”Majoritatea”, dar restul? Şi, dacă acesta este idealul comerţului şi al economiei, vă invit în Coreea de Nord.

Se spune că eliberarea de datorii externe ar fi o performanţă a regimului Ceauşescu.
Replică: De ce trebuia să scape ţara de datorii într-un timp record? Nu o putea face eşalonat, fără a se simţi greutatea pe umerii poporului?

Unii spun că indiferent de micile lipsuri ale vieții de-atunci, românii au dus-o mult mai bine decât după 1990! Toți aveau servici, casă și nimeni, dar absolut nimeni nu murea de foame, nu se sinucidea pentru că nu-și permitea plata ratelor la CEC, CAR sau bancă, se promova în funcție pe merit și „jaful” era infim comparativ cu cel comis de „democrați”.
Răspuns: Mici lipsuri?Este suficient să ne gândim la alimentele şi hainele care se cumpărau pe apucate, zeci de mii de infectaţi cu HIV şi alte boli din cauza că se făcea injecţie la sute de oameni cu aceeaşi seringă.  Să mai menţionăm pe cei care mureau incercând sa treacă graniţa (împuşcaţi de grăniceri) ori pentru un manifest împotriva regimului (şi erau torturaţi în beciurile Securităţii) sau miile de femei (nu se ştie numărul!) care au murit din cauza interzicerii avortului? Oare de ce făceau avort, de bun ce era regimul sau pentru că era o viaţă groaznică, iar un copil era o povară?

Comparaţia cu epoca post-decembristă.
Răspuns: Cei care fac astfel de comparaţii şi încep cu fraze de tip: „dar ăştia care ne conduc acum?” comit trei erori de logică:
✔ Este mai productiv să comparăm comunismul din România cu cel din alte ţări similare ca: Ungaria, Polonia, fosta Cehoslovacie etc., unde regimul politic a fost mai puţin brutal şi represiv faţă de populaţie.
✔ În mare parte, clasa conducătoare de acum este urmaşa celei de atunci sau este condusă din umbră de foştii securişti, foştii activişti de partid care, de fapt abia aşteptau să dispară Ceauşescu pentru a putea cheltui liniştit valuta acumulată.
✔ În acest articol se discută despre regimul politic al lui Ceauşescu, istoria ţării de după ’90 constituind un alt subiect.

 

1986. Ceaușescu a vizitat China și Coreea de Nord în 1971 și s-a întors în țară cu dorința megalomană de a-și auzi numele strigat de mii de oameni. De atunci, paradele au devenit o distracție națională obligatorie, pentru care oamenii erau aduși cu autobuzele din toată țara. Spectacole de genul ăsta au ajuns să aibă loc la orice festivitate. De exemplu, la începutul anului școlar, elevii îl așteptau pe Ceaușescu în soare și nouă ore, ca de cele mai multe ori el să nu apară. Copiii selectați special pentru această ocazie erau ținuți în carantină zile în șir, ca Ceaușescu să nu fie expus vreunui virus gripal.


Curiozităţi

Ceauşescu a fost singurul român care a avut onoarea de a se plimba cu caleaşca reginei Angliei:  Evz.ro: Ceauşescu şi celebra vizită din Anglia
Cultul lui Ceauşescu a fost interzis în iulie 2015:   Adevarul.ro: „Cultul lui Ceauşescu a fost interzis prin lege”
Ceauşescu a scăpat aproape nevătămat dintr-un accident aviatic; acesta a avut loc la 5 noiembrie 1957, când o delegaţie românească se deplasa la Moscova pentru a participa la aniversarea Marii Revoluții Socialiste din Octombrie.
Salariul oficial al lui Ceaușescu era de 18.000 lei (aproximativ 1.200 dolari la cursul oficial de schimb din 1989). Luxul în care trăia familia Ceaușescu era finanțat din bani publici.
Liderul comunist era fan al serialului american Kojak.
Alte curiozităţi: Trei mituri despre viaţa dictatorului Nicolae Ceauşescu ☆☆☆ Fapte şi ficţiuni despre fostul „Conducător“ ☆☆☆ Viața lui Nicolae Ceaușescu


Concluzii

Comunismul este o aberație economico-socială. Proprietatea este anulată, ca atare proprietatea intelectuală este anulată și astfel, progresul tehnologic este redus la zero direct din prospect. În comunism, nu cumpărătorul decide nivelul de ofertă, ci „Partidul”(!?!). Nefiind nimeni proprietar pe mijloacele de producție, mărfurile dispar treptat de pe piață, iar inovația va fi redusă la zero.
Exemplul economic al SUA, Germania, Japonia, Coreea de Sud şi al altor ţări, care au importat modelul economic liberal, este edificator. Astfel, Coreea de Sud, o ţară săracă şi subdezvoltată după război, azi are o economie dinamică ce concurează SUA în multe domenii de vârf (Apple SUA cumpără anumite componente de la Samsung), Japonia, cu materii prime ZERO, azi are un PIB de circa 5 trilioane de dolari pe an!
E posibil ca mulţi să fi trăit bine pe vremea lu’ Ceaşcă. Dar ar fi bine ca aceştia să se gândească şi la sutele de mii de persoane (să nu zic milioane) care au suferit datorită deciziilor sale aberante. Printre aceştia se numără: copiii abandonaţi în leagăne, femeile care au avortat ilegal (multe pierzându-şi viaţa), ţăranii cooperatori care, după ce le-au fost confiscate pământurile, au muncit pe un salariu de mizerie (şi au acum o pensie de mizerie), cei care au pierdut mii de ore din viaţă la cozile de la pâine şi alte alimente, cei persecutaţi şi torturaţi de securişti etc. etc…

Ceauşescu a construit pentru măreţia socialismului şi pentru propriile ambiţii faraonice, nu pentru popor şi nici pentru ţară. A sacrificat fără sa clipeasca destine, oameni şi familii, ca sa esueze lamentabil intr-o republica a intunericului, frigului si fricii. Daca nu cunoasteti istoria comunismului ceausist, cititi „Orizonturi rosii”, a lui Pacepa. Dar, mai ales, discutati cu oamenii care au trait si au suferit in timpul dictaturii lui Ceausescu. Interesati-va de cazul lui Gheorghe Ursu, al lui Paul Goma, al Doinei Cornea si ale atator oameni martirizati de un dictator dement si agramat. Incercati sa ascultati unul dintre discursurile lui balbaite si incoerente, pana la capat. Aflati cum aratau orasele si satele, inainte de sistematizarile lui salbatice.

 




Paginile blogului nicolae-coman.ro: