Regele Mihai și mizeria clasei politice contemporane

Moartea celui care a fost, pentru unii ex-regele, iar pentru alţii Regele Mihai, aduce în prim-plan, prin contrast cu idealismul imaginii României interbelice şi antebelice, mizeria societăţii contemporane şi, mai ales, a clasei politice care ne guvernează. Şi, ca să fiu punctual, este suficient să amintesc câteva din momentele de interacţiune dintre Casa regală şi puterea conducătoare:

  • Crăciunul lui 1990: autorităţile interzic intrarea în ţară a fostului suveran.
  • 1992: după ce se adresează miilor de oameni aflaţi în stradă, regele este interzis din nou.
  • 7 octombrie 1994: după ce coborâse de pe scara avionului (în aeroportul Otopeni), autorităţile îl obligă din nou să plece pe motiv că paşaportul nu conţinea viza pentru România (!!!).
  • 1995: din nou regele nu este primit în ţară, deşi dorea să participe la înmormântarea lui Corneliu Coposu.

Nu ştiu dacă România ar fi arătat altfel dacă regele Mihai ar fi fost repus în drepturi după 1989. Nu cred că ar fi reușit să strângă în jurul său o clasă politică net superioară, din punct de vedere moral, celei actuale, căci neocomuniştii şi securiştii deghizaţi deja puseseră mâna pe putere. Dar am o singură întrebare: De ce puterea s-a comportat atât de abject (chiar nu era capabilă de nişte metode mai subtile, mai rafinate de a-l ţine departe de România?) în cele patru momente menţionate mai sus?

Iar cine a spus că ”politica este o curvă” a nimerit-o şi de data asta:
Miting PSD pentru Regele Mihai la Craiova. Social-democraţii au depus flori la statuia fostul suveran




 

Paginile blogului nicolae-coman.ro

Pagina principalăRegele Mihai și mizeria clasei politice contemporaneIstorie universalăStatul paralel regalRămas bun, Majestate!Retrospectiva anului 2017CuriozităţiCălătorie până în anul 2050Cele mai rapide trenuri din 2017Eminescu şi ştiinţaNicolae Ceaușescu – dictator sau patriot?”Sabaton” – o lecție de istorie în stil power metalŞapte secole de la moartea lui Mircea cel BătrânStatistici FacebookUn secol de la moartea lui Gustav KlimtJoseph Fourier și efectul de serăIon Creangă – reformator didactic și religiosNoi suntem urmași ai RomeiMedicină și șarlatanie100 de ani de la moartea lui DelavranceaUn secol de la moartea lui CoșbucTrei secole de la naşterea Mariei Gaetana AgnesiFormaţia „Scorpions” sau arta efemeruluiZiua copiilor şi tumbele acestora în faţa politicienilor2 iunie – Ziua Națională a ItalieiSuedia, ţara politicienilor fără privilegii4 Iulie – Ziua Statelor Unite ale AmericiiDespre numere trapezoidaleTransilvania – o mică Europă dincolo de CarpațiPulanul poPULIst al PSD-uluiCeauşescu – floarea cu care nu se face Primăvara de la Praga?Firea vs. Dragnea sau ”Războiul celor două roze PSD”Referendumul Lăcustelor Negre şi al Ciumei RoşiiEşecul referendumului pentru familia tradiţională145 de ani de la naşterea lui Gheorghe ŢiţeicaViitor de aur ţara noastră areIliescu – coşmarul repetat al istorieiCum nu poți lua Nobelul fiind femeieCum aţi petrecut de cutremur?Cum aţi petrecut de cutremur?Sex şi agonie (arta lui Schiele)Apollinaire – sunetul cuvintelor ce nu pot fi rostite