Un secol de la moartea lui Coșbuc

George Coșbuc
George Coșbuc

 

Astăzi, 9 mai 2018, se împlineşte un secol de la trecerea în nefiinţă a poetului ţărănimii, al rimelor voioase şi idilice, George Coşbuc.


Poeziile sale

Nu voi spune prea multe despre opera sa poetică, comentarii se pot găsi din abundenţă în spaţiul online, cum ar fi la Autorii.com.

Poezii se pot găsi la: Wikisource.org, Povesti-pentru-copii.com, Poetii-nostri.ro etc.

Pentru cei care preferă videoclipurile în locul lecturii, recomand:

… şi alte poezii pe acest playlist: Poezii RO – George Coşbuc.


Curiozităţi

https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/4/44/George_Cosbuc_si_familia.jpg
Familia lui George Coșbuc: George, Elena Seftea soția, Alexandru fiul.

 

Câteva chestiuni inedite legate de marele scriitor:

  • La numai 7 ani, ştia să scrie şi să citească, iar în clasa a patra avea deja scrise 160 de poezii.
  • În familia sa au fost 14 generaţii de preoţi; chiar şi în prezent există preoţi ce provin din familia lui Coşbuc.
  • Considerată prea pesimistă, poezia sa, Baladă infernală, a fost refuzată de Ioan Slavici pentru publicarea în Tribuna.
  • A fost foarte afectat de moartea unicului său fiu (într-un accident auto, vezi detalii aici: Adevărul.ro: Cum a murit unicul fiu al lui George Coşbuc), încât nu a mai putut să scrie. Astfel soţia poetului nu lăsa pe nimeni să modifice absolut nimic din camera acestuia. Nici măcar ultima carte din care citise înainte să moară nu putea fi închisă, rămânând deschisă la ultima pagină lecturată.
  • În apropierea locului unde a fost accidentat fiul său (Bălești, Gorj), a fost ridicat ceea ce ulterior a fost denumit ”Fântâna lui Coşbuc”.
  • În satul său natal Hordou (astăzi Coșbuc, Bistrița-Năsăud) se află Muzeul Memorial „George Coșbuc”.

Detalii la Adevărul.ro: Curiozităţi din viaţa lui George Coşbuc.


Divina Comedie

Cel mai mult mi-a atras atenţia la Coşbuc modul în care a tradus „Divina Comedie” a lui Dante Alighieri, tălmăcire pe care o găsiţi aici:
https://ro.wikisource.org/wiki/Divina_Comedie
Această traducere a fost apreciată de profesorul şi istoricul literar Ramiro Ortiz (unul din maeştrii lui George Călinescu), printr-o amplă prefaţă ce precede lucrarea.

Mai întâi, Coşbuc a tradus Divina Comedie folosind o versiune germană, apoi a început să înveţe italiana şi s-a deplasat la Florenţa pentru a învăţa limba mai bine şi pentru a face cercetări în bibliotecile de pe acolo.

Citez din prefaţa lui Ramiro Ortiz:

Sistemul lui de interpretare, fiind prea personal, are o importanţă relativă. Ceea ce ne interesează e că, în traducerea lui, Coşbuc a fost cît se poate de precis şi obiectiv. De altfel, Coşbuc ştia toată Divina Comedie pe dinafară în italieneşte.
Era destul să-i citezi cîteva versuri, chiar de la sfîrşitul Paradisului, ca el să continue să spună pe de rost în italieneşte sute şi sute de versuri. Ceva uimitor! Despre seriozitatea studiilor lui despre Dante e dovadă articolul din Flacăra (28 aprilie 1912) în care tratează ”en maître” chestii foarte grele de amănunt.

Pentru a da un exemplu al performanţei de traducător al lui Coşbuc, voi începe cu… începutul şi anume Infernul, spre care Dante porneşte la drum cu versurile:

Nel mezzo del cammin di nostra vita
mi ritrovai per una selva oscura,
ché la diritta via era smarrita.


Ahi quanto a dir qual era è cosa dura
esta selva selvaggia e aspra e forte
che nel pensier rinova la paura!


Tant’è amara che poco è più morte;
ma per trattar del ben ch’i’ vi trovai,
dirò de l’altre cose ch’i’ v’ho scorte.

Pe cînd e omu-n miezul vieţii lui
m-aflam într-o pădure-ntunecată,
căci dreapta mea cărare mi-o pierdui.


Amar mi-e să vorbesc cît de-nfundată
pădure-a fost, încît de-a ei cumplire
gîndind la ea mi-e mintea-ncrîncenată!


Un strop mai mult de-amar şi m-ar răpune!
dar pînă să v-arăt a mea scăpare,
eu de-alte stări văzute-n ea voi spune.

Se remarcă adaptarea versurilor în română la conţinutul originalului, respectarea topicii şerpuite şi forţa expresivă a arhaismului, cum avea să sublinieze publicistul Laszlo Alexandru. Poezia sună de parcă ar fi scrisă în limba română!

De asemenea, m-a impresionat modul cum redă Coşbuc situaţia de tensiune din scena întâlnirii cu Lucifer:

«Com’io divenni allor gelato e fioco,
nol dimandar, lettor, ch’i’ non lo scrivo,
però ch’ogni parlar sarebbe poco.


Io non mori’ e non rimasi vivo:
pensa oggimai per te, s’hai fior d’ingegno,
qual io divenni, d’uno e d’altro privo.»

“De-a mea şi mută şi-ngheţată stare
să nu mă-ntrebi acum, şi nici n-o scriu,
căci nu-i cuvînt să poată spune-atare.


Eu n-am murit, dar n-am rămas nici viu;
socoţi, de ai vrun strop de duh în tine,
ce-am fost cînd fui cum n-aş mai vrea să fiu.”

 

Traducerea descrierii esenţei divinităţii, în care se întrevede strălucirea renascentistă şi umanistă de mai târziu nu este lipsită de genialitate:

Oh quanto è corto il dire e come fioco
al mio concetto! e questo, a quel ch’i’ vidi,
è tanto, che non basta a dicer ’poco’.


O luce etterna che sola in te sidi,
sola t’intendi, e da te intelletta
e intendente te ami e arridi!


Quella circulazion che sì concetta
pareva in te come lume reflesso,
da li occhi miei alquanto circunspetta,


dentro da sé, del suo colore stesso,
mi parve pinta de la nostra effige:
per che ’l mio viso in lei tutto era messo.


Qual è ’l geomètra che tutto s’affige
per misurar lo cerchio, e non ritrova,
pensando, quel principio ond’ elli indige,


tal era io a quella vista nova:
veder voleva come si convenne
l’imago al cerchio e come vi s’indova;


ma non eran da ciò le proprie penne:
se non che la mia mente fu percossa
da un fulgore in che sua voglia venne.

Ce slabă-i vorba pentru-atât de tare
concept! și cât văzui poți să gândești,
puțin ce-a fost din cât era de mare!


Lumină-n veci, ce numa-n tine-ți ești,
și singură te știi, și,-așa știută,
etern știind, surâzi și te iubești!


Rotirea ta, ce-n tine conținută
ca și-un reflex de raze se părea,
puțin de mine-n jur când fu văzută,


păru-n coloarea proprie ce-avea
că-n ea al nostru chip îl zugrăvește,
deci și mai adâncit privii în ea.


Precum un geometru s-adâncește
să măsure un cerc și trudă pune
și n-afl-acel principiu ce-i lipsește,


așa fui eu cu nou-aparițiune:
voiam să văd care-i raportul lor,
cum poate chipu-n cerc să se-mpreune;


dar n-ajungea spre-aceasta propriu-mi zbor,
de n-ar fi fost de-un fulger luminată
puterea mea și-i stinse-avutul dor.


Alte resurse



Paginile blogului nicolae-coman.ro: