Acum o jumătate de secol a intrat în istorie marea fiziciană austriacă Lise Meitner, considerată de Einstein o adevărată Marie Curie a Austriei.[1]
Marele ei merit constă în faptul că a emis prima teorie privind mecanismul fisiunii nucleare, fiind considerată părintele bombei atomice.
Aceasta se întâmpla în ianuarie 1939, când Europa era bântuită de fantoma extremei drepte şi a nazismului.
Victimă a discriminării, Lise Meitner nu a primit decât o copie în bronz a Premiului Nobel.
În deceniile 4-5 ale secolului al XIX-lea, asistăm la o concuerenţă acerbă între marile puteri pentru realizarea armei nucleare. Deşi Germania nazistă părea să fie cea mai avansată în această cursă, un colectiv american condus de Robert Oppenheimer (de fapt tot german ca origine, înaintaşii săi fiind evrei emigraţi în SUA), şef al Laboratorului Los Alamos, realizează prima armă atomică, care ulterior a fost utilizată la bombardamentele atomice de la Hiroshima şi Nagasaki.
Lise Meitner s-a născut în 1878 la Viena. Deşi s-a remarcat printr-o inteligenţă sclipitoare (a efectuat primele experimente ştiinţifice la numai 8 ani) nu ar fi putut urma o carieră universitară pentru că în Imperiul Austro-Ungar de atunci aceasta era rezervată doar persoanelor de sex masculin. Se spune că prea multă învăţătură ar fi dăunat creierului sensibil feminin şi putea conduce la infertilitate sau afecţiuni psihice (!). Nu e de mirare, mai ales că şi astăzi unii mai gândesc aşa.
Din fericire, în 1892, guvernul austriac a introdus o lege care permitea accesul femeilor la colegii şi universităţi[2] şi astfel Lise a putut să se dedice pasiunii sale pentru fizică.
Dupa ce a absolvit Universitatea din Viena, i se propune o slujbă mediocră într-o fabrică dar, încurajată de foştii profesori şi susţinută financiar de tatăl ei, intră la Universitatea Friedrich Wilhelm din Berlin. Aşadar, în 1906, Meitner a plecat la Berlin pentru a asista la prelegerile lui Max Planck, viitorul laureat al premiului Nobel, pe tema mecanicii cuantice.
Existenţa atomului fusese recent demonstrată şi toata lumea ştiinţifică era interesată de studiul radioactivităţii.[3] Iniţial, Planck, o fire conservatoare, a fost sceptic în a accepta în auditoriu o femeie:
„Prin însăşi structura fiinţei sale, femeia a fost destinată să fie mamă şi soţie iar legile naturii în această privinţă nu pot fi încălcate fără consecinţe grave”.
Până la urmă savantul va recunoaşte valoarea studentei sale; mai mult, este atât de impresionat de ambiţia şi realizarile acesteia, încât o angajează ca asistenta sa personală şi o va ajuta sa se implice în cercetare. Din nou Lise Meitner se loveşte de obstacolul discriminării sexuale: nu i se permite să stea în laborator cu bărbaţii, i se amenajează un minilaborator în subsolul universităţii. Un alt impediment era şi originea evreiască, motiv pentru care Lise Meitner nu putea fi angajată, fiind înregistrată doar ca ”invitat onorific”, fără a fi plătită.
La începutul Primului Război Mondial, lucrează un timp ca infirmieră, dar se se întoarce la laborator şi în 1917 (împreună cu Otto Hahn) descoperă elementul chimic numit ulterior ”protactiniu” pentru care cei doi primesc ”Medalia Leibnitz” din partea Academiei de Ştiinţe din Berlin. De fapt, fiind femeie, Lise primeşte doar o copie în bronz a acestei medalii.
Valoarea adevărată a Lisei Meitner este recunoscută abia în perioada interbelică: Devine prima femeie profesor universitar din Germania şi primeşte salariu (e drept că mai mic decât al lui Otto Hahn).
În 1926 a fost numita profesor titular la Universitatea din Berlin, unde a continuat studiile asupra razelor beta şi gamma, a izotopilor, radioactivităţii şi fizicii cuantice.
Ascensiunea nazismului o obligă să emigreze şi va lucra timp de peste două decenii la Institutul de Fizică Nobel din Stockholm.
Proiectul Manhattan
În Suedia, a făcut acea descoperire care avea să conducă la realizarea armei nucleare.
A remarcat că atunci când un nucleu atomic se divizează, masa celor două nuclee rezultate este mai mică decât a nucleului inițial, fiindcă o parte din ea se eliberează, sub formă de energie. A dedus că o asemenea eliberare de energie ar putea declanșa o reacție în lanț, degajând o cantitate imensă de energie într-o perioadă de timp foarte scurtă. Dacă milioane de atomi ar fi putut fi divizați simultan, puterea rezultată ar fi fost enormă.
Otto Hahn efectuează câteva experimente şi ajunge la concluzia că descoperirea Lisei este viabilă. În acel moment, intuind pericolul că Germania să realizeze prima bombă atomică, Albert Einstein, refugiat în America, i-a scris președintelui Roosevelt, pe un tot alarmant. Liderul american a convocat cele mai strălucite minți ale lumii, dându-le sarcina să descopere secretul transformării energiei atomice într-o armă de temut. Astfel a luat naștere proiectul Manhattan, la care a fost invitată să participe și Meitner. Dar, terifiată de posibilitatea că descoperirea ei ar putea fi utilizată în scopuri militare, savanta a refuzat categoric să se mai implice în cercetările privind producerea bombei atomice. Lui Hahn i s-a decernat premiul Nobel în 1944, în vreme ce Lise Meitner, care avusese o contribuție fundamentală la această invenție, nici nu a fost amintită la festivitatea de premiere.
Concluzii
Deşi a trebuit să muncească mai mult decât un bărbat pentru a fi luată în consideraţie, Lise Meitner a fost a doua femeie care a obţinut un doctorat în cadrul Universităţii de la Viena (1905).
Deși a refuzat să participe la Proiectul Manhattan, Lise Meitner se considera principala vinovată moral de moartea a 100.000 de oameni nevinovați.
A primit titlul de „Femeia anului”, din partea Clubului German de Presă, medalia Max Plank, oferită de Societatea Germană de Chimie, numeroase doctorate onorifice, a câștigat premiul ”Enrico Fermi” și a fost aleasă membră a Academiei Suedeze de Ştiință (situându-se printre cele doar trei femei acceptate în această instituție). Meitner și-a continuat cercetările de laborator până în 1975 și a contribuit la realizarea primului reactor nuclear suedez. În ciuda expunerii aproape continue la cantități masive de radiații, Lise Meitner a trăit până la 90 de ani, murind în 1968, cu trei luni înainte de prietenul de o viață, Otto Hahn. În 1992, fizicienii au numit elementul chimic nou descoperit (cel cu numărul 109 în tabelul periodic), în onoarea ei, Meitnerium.
Note
- ↑.1.↑ Şi Marie Curie a fost o victimă a discriminării sexuale: A fost una dintre primele femei admise la Universitatea din Paris, iar în 1911 a fost respinsă propunerea de a fi admisă în Academia Franceză de Ştiinţe, deşi a fost prima femeie laureată Nobel şi singura persoană cu două Premii Nobel.
- ↑.2.↑ De altfel, drept de a vota al femeii în Austria a fost legiferat abia în 1919, după căderea Imperiului Austro-Ungar.
- ↑.3.↑ Vezi experimentele şi cercetările lui Ernest Rutherford, Hans Geiger şi teoria elaborată de Niels Bohr.
