2023
* 14 august 2013
https://ro.wikipedia.org/wiki/Boicota%C8%9Bi_produsele_ruse%C8%99ti!
* 12 septembrie
Curaj și sacrificiu
Pe 12 septembrie 1683 husarii polonezi conduși de Jan Sobieski obțin o victorie istorică împotriva turcilor care asediau Viena încă din iulie.
Turcii au ajuns la porțile Vienei cu aproximativ 200.000 de militari, majoritatea trupe de elită, trecute prin luptă. Cucerirea Vienei ar fi însemnat practic căderea Europei centrale și transformarea Imperiului Otoman în principala forță continentală. Se deschidea astfel și poarta către Europa de Vest.
Turcii au înconjurat Viena și le-au cerut celor din interior să se predea, dar vienezii au refuzat. Asediul a fost brutal, apărătorii cetății au luptat eroic în ciuda faptului că treptat au început să sufere lipsuri majore – de muniție, hrană, apă. La începutul lunii septembrie se părea însă că Viena va cădea.
Pe 12 septembrie, trupele reunite în „Liga creștină”, ce însuma aproximativ 70.000 de militari a înfrânt oastea otomană. Din Ligă făceau parte mai multe națiuni: polonezi, lituanieni, germani, unguri, cehi. Deși erau de 3 ori mai puțini decât otomanii, trupele creștine erau mult mai motivate. Bătălia a început de dimineață, însă lovitura finală a venit din partea husarilor polonezi care au rupt rândurile turcilor care au fugit disperați de pe câmpul de luptă.
Sobieski a folosit tactica husarilor polonezi. Cu tactica asta – considerată revoluționară în acele vremuri – au caftit la ruși și la tătari până s-au săturat chiar și ăia de atâta bătaie.
Husarii polonezi se mai numeau și husarii înaripați, pentru că aveau în spate lipite pene pe o structură de lemn. Atunci când veneau în viteză, aripile făceau un zgomot care îngrozea deopotrivă dușmanii și caii dușmanilor.
În acel moment, husarii polonezi reprezentau cea mai puternică forță de cavalerie din lume. Inițial au fost trupe de cavalerie rapidă, însă treptat au fost transformați în cavalerie grea. Atacul din 12 septembrie 1683 este cel mai mare atac al unei cavalerii din istoria umanității.
Tactica lor însemna să atace în forță liniile inamice, în ciuda proiectilelor și a gloanțelor care veneau spre ei. Erau deci niște motherfuckerși fără frică. Înaintarea începea la o viteză relativ mică și părea că băieții sunt organizați haotic. Pe măsură ce se apropiau de liniile dușmane, creșteau viteza și se organizau perfect în formație de atac. Atingeau liniile inamice la viteză maximă și făceau prăpăd. Husarii aveau în mod normal lance, sabie, un cuțit mai măricel, două până la șase pistoale și uneori și o armă poloneză asemănătoare cu barda.
Un cuvânt și despre cai. Erau înmulțiți astfel încât să poată căra greutate mare pe distanțe mari și să fie capabili să dezvolte viteză în timpul asaltului. Deci până și caii erau niște motherfuckerși.
Timp de două secole, husarii au fost cea mai temută cavalerie din lume.
Victorie din 1683 a însemnat practic salvarea Europei de islam. Din acel moment, Imperiul Otoman a fost într-o continuă defensivă. În istoriografia turcă, înfrângerea suferită în 1683 este cea mai mare înfrângere din istoria Imperiului.
Jan Sobieski merită o statuie în fiecare țară din Europa centrală și de est. E printre cei mai mari regi din istoria Europei.
2024
* 15 septembrie
CÂND EINSTEIN ŞI ALŢII CRITICĂ ROMÂNIA
Acum nouă decenii şi jumătate, mai exact în perioada 15-18 septembrie 1924 a avut loc un eveniment de sorginte bolşevică, ce a încercat să zguduie Marea Unire, abia încheiată cu 6 ani înainte, şi care avea să fie denumit Răscoala de la Tatarbunar:
https://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83scoala_de_la_Tatarbunar
Susţinut de forţele antiunioniste sovietice dar şi de Partidul Comunist din România, mişcarea antiromânească izbucnită în regiunea Odessa dorea dezlipirea Basarabiei de România Mare.
Reacţia fermă a guvernului român a condus la intensificarea propagandei ruse. Aceasta din urmă a atras de partea sa personalităţi ca: Romain Rolland, Maxim Gorki, Paul Langevin, Theodore Dreiser, Albert Einstein, Upton Sinclair, George Bernard Shaw, Louis Aragon, Thomas Mann şi, lucru mai puţin cunoscut, aceştia au criticat modul cum statul român a pedepsit protestatarii (“Procesul celor 500”). Mai mult, Henri Barbuse, un fervent susţinător al socialismului, a scris o carte, intitulată “Călăii” referitoare la acel proces.
Vezi şi:
➤ https://www.rfi.ro/politica-97771-pagina-de-istorie-determinat-sovieticii-einstein-shaw-barbusse-rascoala-Tatar-Bunar
➤ https://adevarul.ro/international/europa/asimilarea-etnica-romanilor-ucraina-intra-faza-finala-1_5d303669892c0bb0c6932636/index.html
În urma acestui eveniment, guvernul (democrat) de atunci interzice partidul comunist.
În imagine: harta României Mari.
84 de ani de la cumplita Kristallnacht. În noaptea de 9 spre 10 noiembrie 1938, regimul nazist începea pogromul împotriva evreilor. În decurs de câteva zile, mii și mii de case și magazine ale evreilor și aproape 1700 de sinagogi din Germania și Austria au fost devastate de civili și trupe SA și SS, în jur de 400 de evrei au fost uciși, iar aproximativ 30.000 au fost duși în lagăre de concentrare. Kristallnacht a fost “prologul” Holocaustului – un apogeu al demenţei și ticăloșiei naziste, egalat doar de cel al demenţei şi ticăloşiei comuniste. Șase milioane de evrei, din care în jur de 1,5 milioane de copii, au fost uciși, majoritatea în lagărele de exterminare.
În urmă cu aproape doi ani, am făcut un interviu – care m-a răvăşit sufleteşte pentru multe zile… – cu un supravieţuitor al Holocaustului, trecut prin lagărele naziste de la Auschwitz-Birkenau, Mauthausen, Melk şi Ebensee. Ladislau Roth sau László Roth, ajuns compozitor, pianist, dirijor de talie internaţională, era pianist, student la Academia de Muzică „Franz Liszt” din Budapesta când a fost deportat. A avut nevoie de mulţi, mulţi ani până a putut să vorbească despre acea traumă. Dacă la Mauthausen s-a întors, peste ani, cu fiul său, la Auschwitz, nu: „Aş fi vrut să merg să aprind o lumânare în amintirea mamei mele. Nu am putut nicicum să intru. Pierderea ei mă urmăreşte toată viaţa.”
Povestea lui Ladislau Roth (pentru cei care nu o cunosc), în link-ul din primul comentariu. Pentru a nu uita ororile istoriei, pentru a nu le repeta.