Prolog
Ungaria (93.000 kmp) are 1.500 km de autostrăzi, iar România (238.400 kmp) numai 774 km. Oare cum ar fi arătat Transilvania astăzi dacă acum un secol nu intra în componenţa României?
Firma germană BMW (”Bayerische Motorenwerke”) va construi o fabrică de automobile lângă Debrecen, care va produce 150.000 de autoturisme anual. (vezi articolul: O firmă germană investește 1 miliard de euro la granița cu România)
Firma investeşte cam 1 miliard de euro în oraşul maghiar menţionat, oferind peste o mie de locuri de muncă.
România a fost refuzată datorită infrastructurii deficitare.
În perioada 27 – 29 iulie 2018 a avut loc a XXV-a ediţie a Festivalului Sighişoara Medievală, la care am avut onoarea să fiu vizitator.
Tema de anul acesta (2018) a festivalului a fost ”Legende Medievale”.
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
Statuia lui Johannes Honterus | |||
Biserica Neagră din Braşov (detalii) |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
Creaţie şi re-creaţie a Evului Mediu |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
Etnia rroma – legendă vie a meşteşugului îmbinat cu tradiţia |
Multilingvismul transilvan |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
Spectacol de culoare şi sunet medieval |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
Personalităţi şi personaje |
Închei citând din artistul maghiar Károly Kós, exponent de seamă al transilvanismului:
„De o mie de ani se petrece pe pământul Transilvaniei miracolul celor trei popoare şi culturi, care trăiesc laolaltă păstrându-şi – pentru că pot să-şi păstreze – caracterul particular, dar pe lângă acesta îmbracă şi un caracter comun, care le diferenţiază faţă de toate popoarele şi culturile din jurul lor.”
Károly Kós, ”Kiáltó Szó”
Concluzii
A fi drumeţ printr-o Transilvanie despre care, de un secol, România încearcă să creadă că îi aparţine, constituie un prilej pentru reflecţii asupra realităţii. Într-adevăr, Carpaţii reprezintă o adevărată graniţă europeană, ce separă balcanismul fanarioto-bolşevic de spiritul iluministo-renascentist occidental.
Uneori mă gândesc că dacă Transivania nu ar fi revenit Regatului Român în urma conjuncturii social-politice date de Primul Război Mondial, azi ar fi existat autostrăzi care ar fi unit Clujul, Braşovul, Timişoara şi Sibiul, pădurile din Covasna, Harghita nu ar fi fost rase sub oblăduirea UDMR-ului, înhăitat cu toate partidele care au fost la putere în Bucureşti.
Dar noi ne bucurăm cu o idioţenie naţionalist-conservatoare că oraşelele menţionate nu se numesc astăzi: Kolozsvár, Brassó, Temesvár, Nagyszeben (sau: Klausenburg Kronstadt, Temeschwar, Hermannstadt), în loc să respectăm şi să apreciem ceea ce au relizat meşteşugarii saşi, arhitecţii austrieci sau nobilii secui şi ne complacem în extremisme ieftine de tip ”ungurii vor să ne ia Ardealul”.
Adevărata călătorie nu se face numai pe orizontală (adică doar geografic), ci şi pe verticală adică istoric.
Spaţiul transilvan este o adevărată carte deschisă de istorie, lucru vizibil în toate edificiile (multe declarate monumente istorice) şi în creaţiile culturale ale localnicilor.